Da, eu sunt.

Legat de Acatistul Sfintei Cruci, chiar PS Petru Pruteanu se plângea că are anumite erezii în el. Singurul Acatist canonic e cel al Bunei Vestiri; unele au mai fost recomandate de Sfinți pentru rugăciunea personală (Acatistul Mântuitorului, de exemplu, ca să sporească rugăciunea inimii), dar pentru uzul public, arabii și grecii nu au decât Acatistul Bunei vestiri Se numește de altfel ImnUL Acatist, adică singurul imn Acatist. Ca alternativă la Acatistul Bunei Vestiri, ar trebui să cântăm alte Condace (în realitate Acatistul este UN SINGUR CONDAC, din 12 Icoase, iar ce scrie „Condac” de fapt este prooimion sau koukoulion, care face parte din Icos). Dacă am traduce Vechile Condace de la Sfântul Roman Melodul, și le-am cânta în cadrul Utreniei, ar fi mult mai bine, decât să punem acele Acatiste, unele care nu au fost meticulos verificate (la slavi au doar câteva Acatiste, dar la noi a fost o explozie exagerată). Deci, da, sunt opus și Acatistului Sfintei Cruci, și Acatistelor la modul general. Iar legat de Slujba Înălțării Sfintei Cruci, e scrisă de Sfinții Părinți, și dacă vă uitați peste slujbă, nu aveți personificări ale Sfintei Cruci, sau cel puțin nu asemenea celor din Pricesne și Acatiste.. Poate v-a dat impresia că Slujba Înălțării Sfintei Cruci ar avea personificări din cauza faptului că ați auzit Priceasna „Cântarea Sfintei Cruci” în loc de chinonic! Căci Slujba nu are nimic de-a face cu Acatistul acela pătat.

Serios? Nu are slujba Sfintei Cruci personificări? Tocmai pe prima pagină a slujbei, la Slava de la Vecernia mică, găsim: "Tu-mi eşti acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos cea în trei împărţită, sfinţeşte-mă pe mine cu puterea ta, ca cu credinţă şi cu dragoste, să mă închin ţie, şi să te slăvesc." Dacă era un vers în jurul ideii conform căreia Crucea ne sfințește și nu Hristos, în poezia "Cruce sfântă părăsită", garantat ar fi fost folosită ca argument. Să nu fim ipocriți. Iar PS Pruteanu nu reprezintă consensul patristic, deși are foarte multe idei bune. Personificările, metaforele, nu sunt erezii. Autorul poeziei nu a vrut să exprime ceea ce îl învinuiți acolo, ci cu totul altceva. Iar a spune că "Crucea iar va birui" este erezie pentru că Hristos a biruit "deja" prin cruce, este o obtuzitate colosală. Hristos a biruit, biruiește și va birui în veci. Nu este limitat de timp. Crucea a biruit, biruiește și va birui mereu. Însă versul acela nu este numai despre Cruce, ci despre toată credința creștină, rezumată prin simbolul Crucii. Nu tot ce nu ne convine dpdv estetic este erezie. Nu mai ieftiniți termenul.

Iarăși, din penultima stihiră de la Litia Înălțării Sfintei Cruci: "Luminează-ne pe noi cu strălucirea ta, Cruce purtătoare de viață, sfinţeşte-ne cu tăria ta preacinstită Cruce, şi ne întăreşte pe noi cu înălţarea ta, ceea ce te înalţi asupra taberei vrăjmaşilor!" Unde sunt apărătorii Tradiției împotriva ereziilor să cenzureze aceste texte? Simplu, caută adversari mai mici, mai ușor de atacat, anume compozițiile evlavioase populare (care totuși nu au ce căuta la Chinonic) și Acatistele, și își varsă ura puritanistă asupra lor.

@@StefanDruga16 Cel puțin nu scrie "Bucură-te, Sfântă Cruce!".

@@flavianilie-dt9tt Vă scriu numele, oricum canalul nu e monetizat; Dar dacă doriți, o scot de pe canal.

Iar legat de termeni, nu sunt nu știu ce termeni grei. Pur și simplu ce numesc occidentalii "diatonic", noi numim "enarmonic", cu alt set de mărturii. Iar diatonicul psaltic e altul.

@@rafagirafa518 Ați putea fi mai specific?

​@@partituridemuzicapsaltica5340 in primul rand la silaba ri după ea ați scăzut în loc să urcați cum arăta în partitură,plus altele

La prima silabă sunt 3 timpi dvd ați făcut doar2

​@@rafagirafa518Am făcut un ornament pe dedesubt la "ri". La prima silabă, da am mâncat un timp pare-se, iertați. Voi face reupload poate pe la sfârșitul lunii.

@@partituridemuzicapsaltica5340 Mulțumesc pt înțelegere

Melodos 2013

Multumesc​@@partituridemuzicapsaltica5340

Doamne ajută! Nu am partitură, e paralaghie improvizată. Pentru Partitură, puteți chiar dumneavoastră să o notați, dacă aveți nevoie, notele se pot auzi explicit.

@@partituridemuzicapsaltica5340 ideea este că pentru a fi clipul folositor la o astfel de interpretare este musai să existe si o partitură pentru cei care doresc să învețe muzica psaltică.

@@DeinteresRO Depinde. Partitura ajută la învățarea notației, dar știu oameni care știu notație, dar nu stăpânesc intervalele. Acesta e cazul unora care au făcut seminarul, de exemplu. Cred că în cazul paralaghiei, paralaghia de una singură e suficientă, pentru că aici e vorba doar de antrenament de ureche, partitura putând fi chiar un impediment. Când avem text, e altceva, pentru că notele nu sunt pronunțate, atunci ajută o partitură.

Doamne ajută! Prima lecție am putea spune că ar fi aceasta. La această primă lecție, învățăm paralaghia (solfegiul) pe scara diatonică, de la Pa la Pa de sus. Vă recomand să ascultați de la mai multe ori această lecție, până vă intră intervalele în minte. De asemenea, puteți intra pe grupul Școala Bizantină Altfel de pe Telegram, ca să obțineți toate cărțile necesare în format PDF, iar din septebmrie participați la lecțiile gratuite cu profesorul meu din Tronos, și alți profesori: t.me/+DsQU5NJ7AV9hMWI0 Până încep cursurile în septembrie, ca să puteți evolua și aveți bazele, mă puteți contacta pe mine direct pe Telegram: t.me/TudorMardare2000

Doamne ajută! Puteți explica de ce?

Da, emisia e proasta. Se falseaza!

@@aghiosvasilevs8703 De falsat nu se falsează aici, asta știu sigur. Am folosit o scară care nu are echivalent pe pian, dar mi-am respectat scara. Folosesc sferturi de tonuri care nu există în scările temperate. Legat de emisie, ce vă deranjează? Știți că emisia e mai mult un aspect estetic, unora le poate place, altora nu, depinde de care voce vă place mai mult, și ce ascultați. Da, clar, vocea mea nu va semăna cu Byzantion/Sfântul Munte/EBX etc., și nici nu vreau aceasta.

@@ioana24maria43 Cu tot respectul, falsati! Am ascultat scarile si microtoniile, nu sunteti primul psalt pe care l ascult. In plus emisia are un f.mare rol. N are nicio treaba cu Byzantion etc. Are treaba ...cu un model pe care l oferiti spre invatare .

Observ des in Romania pretentia multora de a fi mari psalti/ dascali. Mai intai verificati va cu psalti adevarati , cu experienta , care stiu muzica psaltica si apoi oferiti pe youtube model de invatare. Nu va mai indreptatiti ca n are rost. Nu sunteti primul psalt pe care l ascult si cu care colaborez. Stiti sigur ca nu falsati? Siguranta de unde o aveti?😂

Melodos 2013

Doamne ajută! Intrați pe grupul de Telegram „Școala Bizantină Altfel”, acolo veți găsi partitura, plus mii de alte partituri: t.me/+DsQU5NJ7AV9hMWI0

@@partituridemuzicapsaltica5340 Este un grup privat.

@@partituridemuzicapsaltica5340 Mulțumesc frumos!Doamne ajută!Sănătate și mântuire să vă dea Dumnezeu! ☦️

Doamne ajută! Eu am scris partitura. Problema e că dumneavoastră nu știți să citiți notația: - Agem pe Vu înseamnă Vu coborât, adică Vu ifes; deci, Ni-Pa-Vu va avea o intonație minoră, iar nu majoră. - Avem General Ifes pe Di, ceea ce înseamnă Ke coborât în permanență - Pe Zo, avem iarăși Agem, ceea ce înseamnă Zo ifes Așa e Makam Nihavend, e un makam cu intonație minoră, transpus pe Rast (Ni). Scara este: Ni - Pa - Vu ifes - Ga - Di - Ke ifes - Zo ifes - Ni' Mulți nu au încă cunoștințe suficiente, mai ales legat de ftorale, pentru a înțelege cum funcționează.

​@@partituridemuzicapsaltica5340 fratelo știu notație mai bine decât tine. Eu nu ți-am zis nimic de înălțimea sunetelor! Tu ai probleme mari cu durata fiecărei note în parte. Nu te chinui să mă convingi de ceva ce tu nu stăpânești. Ai momente când folosești gorgon sau apli s.a.m.d. care este inexistent în partitură. Nu folosești corect durata notelor. Ești și încăpățânat pe deasupra. Dacă tot zici că tu ai scris partitura măcar recunoaște că ai greșit! Repet, nu vorbim de înălțimea sunetelor deoarece sunetul este redat electronic și este clar că nu e greșit sunetul, ci vorbim de ritm, durata notelor și tempo. Tu pe partitură ai scris una și cânți alta, deci e clară priceperea ta. Vezi mai atent că după clasmă trebuie pus gorgonul în foarte multe locuri. Mai ai momente când cânți două apostrof legate fără să le notezi corect pe partitură. Citește mai atent gramatica muzicii psaltice și vei vedea ce vreau eu să-ți transmit.

@@dumitrucordus6038 „Ai momente când folosești gorgon sau apli care este inexistent în partitură”: la silabele neaccentuate se poate tăia din timp, mai ales în silabele extra-metrice. Doar școala lui Karas cântă robotic, metronomic. Poate nu l-ați auzit pe Stanitsas cântând „Că mitrasul tău”: kzbin.info/www/bejne/eImyaqx5rLOHfqMsi=o074nMnic7FtMoe0 „vorbim de ritm, durata notelor și tempo”: e un tempo de 200 bpm, foarte rapid. „Vezi mai atent că după clasmă trebuie pus gorgonul în foarte multe locuri.”: totul a fost dublat în durate de timp, unde ați fi vrut gorgon, este o notă simplă. Iar gorgonul nu împarte 2 jumătăți de notă în mod egal, în mod normal. În practică, avem arsis și thesis, iar thesis-ul durează mai mult decât arsis-ul, unde avem al doilea flanc al gorgonului, avem arsis. „Ești și încăpățânat pe deasupra.”: mi-ați dat vreodată lecții, îmi sunteți cumva profesor? Când îmi veți preda lecții, atunci puteți să mă numiți încăpățânat. Când am greșit, am ascultat de profesorii mei, i-am întrebat chiar dacă să șterg unele din înregistrări, și mi-au spus să le las, să lucrez mai bine la cele de după.

@@dumitrucordus6038 Iar partitura e o transcriere de pe liniară; a fost transcrisă așa pentru că am luat duratele de liniară: o optime de notă liniară = o notă psaltică. E norma folosită pentru o transcriere netedă a makamurilor care se scriu pe liniară, pentru că vedem foarte de 1/16 de notă care sunt legate, în timp ce 1/8 te notă sunt deseori independente. O jumătate de notă de una singură în psaltică nu e posibil, spre deosebire de liniară. Din acest motiv, folosesc 1/8 de notă liniară = 1 notă psaltică, iar pentru unități mai mici de 1/16 din notă, folosesc digorgon, tetragorgon etc., plus punctele (στιγμή).

Melodos 2013.

Doamne ajută! Am mai explicat într-un videoclip motivul pentru care nu fac transcrieri pe liniară: kzbin.info/www/bejne/qn_NdZ1vbMSYmpYsi=8XDl8QH7EHNCP3zt

@@partituridemuzicapsaltica5340 sunteti Tudor?

Protopsaltul Catedralei Mitropolitane a Patriarhiei Ecumenice din Bruxelles, îl cheamă Marinos. A avut ca dascăli pe Marcel Pirard, un elev de-al unui protopsalt din Karyes, și pe părintele Stavros Triandafyllou, protopopul Mitropoliei (recent pensionat), care a avut mai mulți dascăli, unul dintre ei fiind Lycourgos Angelopoulos. Dar modul de interpretare al dascălului meu nu prea seamănă așa mult cu cel al părintelui Stavros Triandafyllou, din ce mi s-a spus, probabil a luat mai multe obiceiuri de la Marcel Pirard.

Adevărat la înviat! Legat de teoria lui Cantemir, ea a fost concepută pentru freturile de pe tanbur, și alte alăute, de preferință alăutele lungi, unde freturile sunt destul de bine distanțate. Legat de kanonaki, el nu a fost inițial conceput să aibă mandale, abia prin secolul XIX au apărut mandalele, din câte știu. Instrumentul în mod original era destul de inflexibil, iar modulațiile microtonale se făceau prin manipularea corzilor cu unghia de la degetul mare de la mâna stângă, și era destul de complicat (aproape sigur se sacrifica claritatea). După ce au apărut mandalele, au apărut nenumărate noi oportunități: așa s-au făcut kanonaki de 53 de mandale, de 72, de 79 etc. Oricum, mare parte din kanonaki nu au toate comele, din câte știu. Problemele la kanonaki care afectează precizia tonalității sunt următoarele: - poziția mandalelor; în general, vor fi tot timpul mici probleme de design, și la 2 kanonaki de la 2 producători diferiți, vă puteți trezi că microtonurile sună diferit, dacă au fost probleme de câțiva milimetri la calcul sau la instalarea mandalelor - mărimea mandalelor: în general, mandele pot diferi ca mărime lejer între 2 producători diferiți - elasticitatea și densitatea lineară a corzilor: aceasta e problema cea mai mare; cu toate dispozitivele noastre moderne, am observat că corzile au tot timpul o elasticitate diferită între 2 producători diferiți, altă răspuns la tensiune etc; aceasta pentru că aliajul diferă între producători; dacă vreodată veți lua corzile de la un producător diferit, s-ar putea să vă treziți cu toate intervalele date peste cap; în general, profesor Constantin Răileanu mi-a spus că sunt standardizate, în privința diametrului, îl cred, dar am dubii cu privire la densitatea lineară și la elasticitate, cât și la aliajul folosit, procentele folosite în compoziție - inflexibilitatea mandalelor, a arcușului, și a călușului: în general, ca cântăreț pe instrument, ce găsiți, aceea aveți, nu prea se pot face multe schimbări; eu, de exemplu, pe baglama, pot tot timpul să mut freturile, să pun altele noi, să mut arcușul, călușul, să-mi proiectez propriul set de corzi (sincer, prefer setul meu personalizat mai mult decât cele prestabilite), și așa pot ajusta pe parcurs; la kanonaki, nu prea se poate Deci, din cauza problemelor de design, aproape sigur mandalele nu sunt egal despărțite din punct de vedere logaritmic, adică distanța mandal 1-2 poate fi de 23 de cenți, iar 5-6 de 27 de cenți. Ca rezultat, un 12-10-8 la 2 kanonaki diferite va suna diferit; poate acel 10 de la Pa-Vu va fi mai jos decât cel produs de un sintetizator electronic precis, poate va fi mai sus, cine știe, la fel și cu acel 9, cine știe la ce înălțime e de fapt, puteți testa cu un tuner, la ce frecență se află de fapt fiecare mandal, și vă faceți o listă de frecvențe; dacă aveți o listă de frecvențe (cu 2-3 cifre după virgulă), vă pot spune care e distanța reală din punct de vedere logaritmic. Acum legat de obiceiurile unora dintre cântăreți laici, în funcție de istorie, regiune, grup muzical, tradiția dascălului sau chiar preferințele cântărețului: - La makamurile tip Glasul 8 (Rast, Suznak etc.) va fi ceva de genul 9-7-6 (53-edo) sau 12-10-8 la sirieni, 9-6,5-6,5 (53-edo) sau 12-9-9 la egipteni și la sufiții din Turcia, și 9-8-5 (53-edo) sau 12-11-7 la turci - La makamurile tip Glasul 1 (Beyâti, Uşşak, Hüseynî etc.), în general se tinde spre un 6-7-9 (53-edo) sau 8-10-12 la sirieni, turci, și persani, și 6,5-6,5-9 la egipteni și la cântăreții sufiții din Turcia; totuși, la aceste makamuri, de obicei Vu e lejer mobil în coborâre urcare, mai urcă o comă deseori, mai ales când este o cadență puternică în Ga (vă recomand să ascultați Uşşak Taksım de Necdet Yaşar pentru a auzi aceste tonalități) - La Ferahfeza, când se trece la Vu-ul de mai sus, e cu o comă mai sus decât la cele de tip Glas 1 și mai apropiate de makamurile tip Glas 8, pentru un contrast puternic Vu Agem (nota Kürdî) și Vu-ul „oriental” (nota Segâh); Personal, eu pe Saz mai cobor încă o comă de la Vu-ul Psaltic, deci am un fel de 7-16-7 pentru Glasul 6, dar câteodată fac și 8-15-7, dar cu vocea, prefer să am ca punct de referință Vu-ul de la Glasul 1; în general, practica instrumentală am preluat-o de la obiceiurile turcilor, dar persanii, mai apropiați tonal de Cantemir, au același Vu la „Glasul 6” Dastgah Homayun ca la „Glasul 1” Dastgah Shur. Legat de explicația mea pentru Glasul 2, acolo nu mai era vorba de Cantemir, la Cantemir era vorba strict de Glasul 6 cu Üzzal (Ga diez); ce e legat de Glasul 2 e mai degrabă legat de ce ne spuneau cei Trei Dascăli, notamente corecția lui Hurmuz pentru scara lui Hrisant la Glasul 2 (7-12-9 în loc de 7-12-7, practic fix aceleași intervale ca în diatonic, cu cvartă perfectă între Vu și Ke). Legat de Leghetos, mulți au preluat obiceiul Makamic să îl facă Makam Segâh, cu Ke-ul coborât, deși mărturiile arată scară diatonică, dar acest lucru e total greșit. Leghetos-ul ar trebui să fie o extensie a lui Aghia, cu Ke-ul URCAT, iar nu coborât, dat fiind că e un Median al Glasului 4, care în mod original e din Di. Leghetos e practic o parte din melosul Aghia, care a fost rupt de la melodiile papadice pentru a crea un Glas 4 Nou Irmologic; Aghia începe cu coborârea în Leghetos, iar abia după se stabilizează cum trebuie pe Di. E logica Glasurilor autentice, Glasurile autentice (1, 2, 3 și 4) coboară ca să poată avea de unde urca ulterior. Mai apropiat de Segâh Makam este Glasul 6 decât Leghetos. Dacă cineva vrea să facă Ke coborât la Leghetos, trebuie să pună ftora cromatică pe Di sau pe Vu. Acum, ca să vă revin și să vă răspund din nou la problema cu 12-9-9. Vă poate suna neobișnuit din mai multe motive: - nu ați fost obișnuit cultural cu acest interval - poate e alt interval, eventual mai aproape de 12-8-10 etc., și de asta poate suna ciudat, în timp ce 8-ul de la mandale e de fapt un 7 (așa mi s-ar părea cel mai probabil, din descrierea dumneavoastră, că 8 e 7 sau 7,2; iar 9 e 8 sau 8,6); 12-8-10 mai merge când suntem la Glasurile 1 și 5, dar în aproape niciun caz la Glasul 8

@@partituridemuzicapsaltica5340 Mulțumesc frumos de răspunsul minunat! 🙏🏼

Greetings! This is Byzantine musical notation. It is a system based on neumes, which show you how the pitch changes across the melody (e.g. how many notes you jump from your previous note, instead of showing fixed pitches on a staff). Bonjour! Il s'agit de la Notation Musicale Byzantine. C'est une notation neumatique, montrant les sauts tonaux à travers la mélodie, et la manière dont ces sauts sont exécutés. C'est une notation différente du portatif, qui nous montrent des tonalités fixes sur le portatif. Ici, nous voyons à chaque fois les sauts par rapport au son précédent.

Adevărat a înviat! Da, pe respirație și coordonarea respirației trebuie să mai lucrez. Știu că nu făcusem omalonul, antikenoma, și alte câteva semne, mi-au spus și alții, am învățat niște formule/ornamente de la dascălul meu la Catedrala Patriarhiei Ecumenice din Bruxelles, ce sunt mai puțin întâlnite. (unora poate nu le place cum cântă dascălul meu, dar cântă similar cu mine, poate puțin mai bine; multora le place mai mult cum cântă (la plural) actualul lampadar sau fostul psalt de dreapta). Știu că undeva spre final am ratat Ga-ul în coborâre de la Ni', restul sunt intervalele psaltice, cu Vu-ul mai jos decât cel de seminar, aici le-am măsurat să fiu sigur. (Vu diez nu fac aproape niciodată, afară dacă văd Agem pe Ga, ceea ce e destul de rar). Puteți vedea cum cântă dascălul meu, părerea voastră dacă e cât de cât bun sau nu (clar, celălalt psalt, fostul psalt de dreapta, era mai bun, lumea îl știe, e Zanganas, elevul lui Paikopoulos, nu putea să fie decât mult mai bun decât dascălul meu): kzbin.info/www/bejne/bJ-mpqOkipWXjrMsi=dbHKdEb9TBZ3bWRS (la minutul 11:40, cântă Dogmatica pe Glas 1). Iar la mine nu se poate vorbi de ifos, abia la cei care au 20 de ani de stat la strană ca psalți, se poate vorbi de ifos, eu sunt încă isonar în formare, nu am încă cei 5 ani de isonar pentru a trage concluzii definitive despre direcția în care voi tinde, și nu am încă nici 24 ani împliniți.

Și ce ține legat de accent, am ales intenționat să evit acentuarea pe moment, la recomandarea temporară a profesorului meu de psaltică (nu a dascălului meu). Dascălul meu la care fac ucenicie, cum ați văzut, practic nu are nici un accent, iar când cântă Heruvicul și Chinonicul, tot ce se vede la el sunt mii de formule atipice care decorează partitura; Am văzut și formulele dumneavoastră pe interpretarea Heruvicului de Petru Lampadarie, unele se aseamănă, dar se execută diferit în practică, și de aceea vi se par total ciudate; eu așa le-am învățat, așa le aplic. Profesorul meu de psaltică, în schimb, are altă formare, și accentuează corect, dar din păcate, nu îl am ca dascăl, pentru că sunt în cealaltă parte a Europei, la vreo 2000 de km distanță. Dar când voi avea cursuri fizice cu el, mi-a spus că neapărat va lucra cu mine pe partea de accentuare, pentru că înainte aveam tendința să supra-dozez accentul, iar acum, până va veni vremea să lucrez accentuarea, îmi refac scheletul pe o cântare mai moale, deși cu un accent slab/inexistent. Probabil după luna septembrie voi fi în stare să dozez cum trebuie accentul.

La început: Glas 1: Pa Glas 2: Di, și Pa la Irmologic Glas 3: Ga Glas 4: Vu, și Di la Heruvice și Chinonice Glas 5: Pa, și Ke la Irmologic Glas 6: Pa, și Di la Irmologic Glas 7: Ga când e din Ga, și Zo când e din Zo Glas 8: Ni când e din Ni, și Ga când e din Ga

1) Da, glasurile sunt moduri. Muzica psaltică este în mod total muzică modală, la fel ca alte tradiții ale Orientului Mijlociu, ale Indiei, și la fel ca și muzica occidentală din Epoca Renașterii. 2) Glasurile nu sunt game, ci colecții de linii melodice. Deasemenea, Glasurile sunt progresiuni melodice în jurul unor note/freturi. Acest lucru vă va veni mai greu să înțelegeți când veniți dintr-un tip de muzică tonală, cu emfază puternică pe polifonii, notamente corduri etc. În muzica polifonică nu putem spune că melodia urcă sau coboară, când cântă cineva o partitură pe pian, veți vedea că apăsați mai multe taste deodată, și faceți când acorduri major, când minor etc., și melodia din muzica tonală este o progresiune nu a tonurilor, ci a acordurilor. În muzica monofonică, în schimb, nu se întâmplă aceasta. Cel mai bine vă veți da seama ducându-vă pe chitară sau pian, sau vioară (instrumente occidentale cu care sunteți obișnuiți). și faceți de exmplu, scara Major în urcare, și în coborâre. Veți vedea că scara Major în urcare dă altă culoare melodiei față de scara Major în coborâre. După, alt exercițiu: - cântați scara Major de la Do în sus până la Sol, și după iarăși reveniți pe Do (urcare coborâre), și după jucați-vă cu scara și faceți improvizații în urcare-coborâre Do-Sol-Do - cântați scara Major de la Do în jos până la Fa (coborâre-urcarre), și faceți la fel ca înainte, dar invers, coborâre urcare Do-FA-Do Prin aceasta veți vedea diferența de culoare dată de melodie, deși pe aceeași gamă, cu aceeași bază. Fix aceasta este diferența între Glasul 1 și Glasul 5, de exemplu. Coborâre-urcare: mers autentic: Glasurile 1, 2, 3 și 4 Urcare-coborâre: mers plagal: Glasurile 5, 6, 7 și 8. 3) Iarăși, scările Glasurilor nu se fac pe octavă/diapason, ci se fac pe cvintă/roată/dia pente. Se repetă cicluri de cvinte, iar nu de octave, cvinta este intervalul principal în muzica psaltică, și iarăși, mare parte din melodiile bizantine se cântă cam la interval de o cvintă, iar ce depășește cvinta, este un teritoriu sălbatic, la fel ca diferența între oraș și pădure, înafara cvintei deseori se fac modulații. 4) Dacă vă referiți la Do-Re = Re-Mi, motivul este destul de simplu: - Ni-Pa nu este egal cu Pa-Vu - Aici trebuie să insist foarte mult: Ni-Pa-Vu-Ga nu este Do-Re-Mi-Fa, cei care au făcut această asociere este o simplificare enormă. Dacă intrăm în detalii, și mergem chiar în muzica occidentală, vom observa că o Do-Re nu este egal cu Re-Mi în scara lui Zarlino (Just Intonation). În scara lui Zarlino, Re/Do este raportul de frecvențe de 9/8, iar Mi/Re este raportul de 10/9, practic Mi/Re este un raport mai mic decăt Re/Do. În mare parte din istoria muzicii occidentale, a fost constantă tensiunea între acordamentul pitagoreic și cel just, lucru care este foarte discutat în muzica de orchestră, pentru instrumentele pe corzi libere: vioara, violoncelul, viola, contrabass-ul etc. Din acest motiv, occidentalii s-au decis să împartă octava nu în 12 semitonuri pentru orchestre, ci în 53 de come. Atunci, Scara lui Zarlino este temperată în următorul fel: 9 - 8 - 5 Iar acordamentul pitagoreic este: 9 - 9 - 4 Această diferență de o comă este numită coma lui Didymus, lucru care este esențial a fi stăpânit de către violoniști. Dacă cineva vrea să cânte Re Major în loc de Do Major pe vioară, trebuie să țină cont de această diferență de o comă de fiecare dată, lucru ce face transpozițiile extrem de dificile pe vioară, din cauza reobișnuirii radicale a digitației pe alte poziții pe grif. La pian, în schimb, s-a sacrificat micro-tonalitatea pentru un ambitus extins, și atunci s-a ales strict scara diatonică (notele albe), plus alte câteva transpoziții, care sunt notele negre, și s-au sacrificat tonalitățile fine, atât cele ale lui Pitagora, cât și cele ale lui Zarlino, pentru a face un acordament de compromis numit 12-EDO, adică împărțimea octavei pe 12 semitonuri, de unde dispoziția actuală a pianului pe 7 clape albe, și 5 negre. 5) Muzica bizantină, la fel ca celelalte muzici orientale, pentru că nu a deezvoltat complexitatea verticală (armonii, acorduri etc.), a dezvoltat-o pe cea orizontală, dezvoltând mai mult microtonalitățile, tetracorduri speciale etc., urmând grecilor antici în gândire (Aristoxenes, Claudiu Ptolemeu, Aristides Quintilianus etc.). Atât muzica bizantină, cât și cea arabă, cât și cea persană, cât și cea turcă, la final, își trag originile din muzica grecilor antici, și tot de acolo și-au dezvoltat microtonalitățile. Al-Farabi își dezvoltase un sistem de notație muzicală pe baza celui folosit de grecii antici, iar în Imperiul Roman de Răsărit, foarte mult timp a fost folosită notația muzicală a grecilor Antici, motiv pentru care avem manuscrise care au transcris și păstrat imne precum imnele lui Mesomedes. 6) Practic, trebuie să dezvoltați simțul de gândire modal pentru a înțelege muzica bizantină. Nu știu cât de bine o cunoașteți pe cea occidentală, ca să vă pot spune cât de util v-ar fi un studiu comparativ. Dar vă pot spune că pentru 99% din cei care învață muzica psaltică, studiul comparativ al celor 2 tradiții le este total inutil. Eu mai fac comparații între muzica Renașterii, cât și cea medievală occidentală pe de o parte, și cea orientală pe de alta, e un domeniu foarte interesant, dar să comparăm muzica clasică occidentală contemporană (tonală), și tradițiile muzicale clasice modale, nu îmi pare foarte de folos.

Au fost scurte momente de pierdere a respirației poate. Ați observat pasaje cântate fals sistematic (de 2-3 ori fals), sau se întâmpla o dată să greșesc intervalul, și a doua oară să-mi iasă? Am și din când în când Ga diez, dar acesta îl fac intenționat, așa am auzit la dascălul meu.

@@partituridemuzicapsaltica5340 lucrurile acestea trebuie făcute cu o pregatire inainte, puse exact unde trebuie pauzele de respirație și celelalte. Nu poți bâjbâi un interval. Inregistrezi o dată. de două ori, apoi postezi. Strict părerea mea. 😌

Mă faceți să râd, sincer :)); E normal să sune fals pentru cei care nu au ascultat înainte intervalele microtonale; dar așa au fost definite intervalele, de la Zalzal încoace. Dacă nu confirmă aparatele pe ce tonalități eram, veniți cu contra-evidențe, cântați dumneavoastră conform tonalităților orientale, dacă puteți. Faceți diferența între ton mare și 3 sferturi de ton bine marcată.

@@partituridemuzicapsaltica5340 Nu e vorba de aceasta. Se aude ca sunteti afon total. Nu e vorba de musica ortientala si musica turceasca. Vocea dumneavoastra este nepotrivita pentru a canta acest tip de musica, aceea bizantina

@@edoardomarcon7256 Pot cânta și mai sus. Acum am cântat mai jos ca să se distingă mai clar tonalitățile (în mod ciudat, urechea umană percepe mai bine sunetele joase decât cele de sus); Știu, poate o alegere proastă din punct de vedere estetic, dar pentru exemplificare a tonalității, nu văd să fie o problemă. La Biserică cânt mai sus, cu o terță sau cu o cvintă mai sus Pa-ul.

Doamne ajută! Deși nu recomand; astfel de transcrieri, mi-au mai cerut unii oameni transcrieri pe liniară, dar i-am refuzat explicându-le motivele pentru care o transcriere fidelă pe liniară nu este recomandată deloc, vă voi face totuși o astfel de transcriere, pentru a vedea cu proprii ochi motivul.

Și aici aveți răspunsul meu, cu câteva rânduri transcrise, mi-a luat cred o oră și jumătate, pentru doar câteva rânduri, ce le făceam într-un minut pe Melodos, sau pe orice alt program de scriere psaltică. kzbin.info/www/bejne/qn_NdZ1vbMSYmpY

Nu e clapa problema; Vă sună fals pentru că nu sunteți obișnuit cu intervalele bizantine, notamente Vu-ul, care e mai jos, cu un sfert de ton, adică fix între un natural și un bemol (semi-bemol).

Să știți cât de cât notația.