Incredibil !!!cîtă inteligență !Ce oamenii deștepți erau o dată !Unde este mintea Romănului de atunci ????

Pentru cei ce a avut vrio despărțire de cineva drag, această poezie ar fi o bună mângâiere.

o poeziie minunata. O pilda despre intelepciune si credinta. Concluzia finala" Nu cerceta aceste legi, caci esti nebun de le ntelegi/ de rupi din codru o ramurea, ce i pasa codrului de ea". O filozofie oricand valabila. De multe ori cand nu gasesc o explicatie la ceva, imi vin in minte aceste versuri geniale. Intr adevar avem poeti, artisti geniali. De abia acum l am descoperit pe George Cosbuc si sunt f. fericita

Foarte frumos felicitări

Super frumoasa interpretare Felicitări!❤

GO FAST 2021 encore et à J***** !

Genial,fara cuvinte Din copilarie nu am mai citit Cosbuc Felicitari ,frumos a recitat

❤️

In goana roibului un sol, Cu frâu'n dinti si capul gol, Rasare, creste'n zari venind, Si zarile de-abia-l cuprind Si'n urma-i corbii croncãnind Alearga stol. El duce regelui raspuns, Din tabara. Si tine-ascuns Sub straiul picurând de ploi Pe cel mai bun dintre eroi Atâta semn de la rãzboi, Si-a fost de-ajuns! Pe Fulger mort ! Pe-un mal strãin L-a fulgerat un brat hain ! De-argint e alb frumosu-i port, Dar ros de sânge-i albul tort, Si pieptul gol al celui mort De lanci e plin. Sarmanul crai ! Când l-a vãzut Si când de-abia l-a cunoscut, Cu vuiet s'a izbit un pas De spaima'n laturi si-a rãmas Cu pumnii strânsi, fãrã de glas, Ca un pierdut. Sã-i moara Fulger ? Poti sfarâma Si pe-un voinic ce cuteza Sã'nalte dreapta lui de fer Sã prinda fulgerul din cer? Cum pier miseii, daca pier Cei buni asa ? Dar mine va mai fi pãmânt ? Mai fi-vor toate cite sânt ? Când n'ai de-acum sã mai privesti Pe cel frumos, cum însuti esti, De dragul cui sã mai trãiesti, Tu soare sfânt ? Dar doamna ! Suflet pustiit ! Cu parul alb si despletit Prin largi iatacuri alerga, Cu hohot lung ea blastema, Si tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat si umblet slaba ce-i ! Topiti sunt ochii viorei De-atâta vaiet ne'ntrerupt, Si graiul stins si-obrazul supt Si tot vestmântul doamnei rupt De mâna ei. "-De dorul cui si de-al cui drag, Sã-mi plângã sufletul pribeag, Intreaga noaptea nedormind, Ca s'aud roibii tropotind, Sã sar din pat, s'alerg în prag, Sã te cuprind ! Nu-l dau din brate nimanui ! Inchideti-mã'n groapa lui - Mã lasi tu, Fulgere, sã mor ? Iti lasi pãrintii'n plâns si dor ? O, du-i cu tine, drag odor, O, du-i, o du-i !" Ah, mama, tu ! Ce slaba esti ! N'ai glas de vifor sã jelesti; N'ai mini de fer, ca fer sã frângi; N'ai mari de lacrami, mari sã plângi, Nu esti de foc, la piept sã-l strângi, Sã-l încãlzesti ! Si tu, cel spre batai aprins, Acum esti potolit si stins ! N'auzi nici trâmbitele'n vai, Nu vezi cum sar grabiti ai tai Râdeai de moarte prin batai, Dar ea te-a'nvins. Pe piept colac de grâu de-un an Si'n loc de galben buzdugan, Faclii de ceara ti-am fãcut In dreapta cea fãrã temut, Si'n mâna care poartã scut Ti-au pus un ban. Cu fãclioara pe-unde treci, Dai zare negrelor poteci In noaptea negrului pustiu, Iar banu-i vama peste râu. Merinde ai colac de grâu Pe-un drum de veci. Si'ntr-un cosciug de-argint te-au pus Deplin armat, ca'n ceruri sus Sã fii 'ntreg ce-ai fost mereu, Sã tremure sub pasu-ti greu Albastrul cer, la Dumnezeu Când vei fi dus. Mirati si de rasuflet goi, Vazându-ti chipul de razboi Sã steie îngerii-nlemnit; Si orb de-al armelor sclipit, S'alerge soarele'napoi Spre rãsãrit !... Iar când a fost la'nmormântat Toti mortii parca s'au sculat Sã-si plânga pe ortacul lor, Asa era de mult popor Venit sã plânga pe-un fecior De imparat ! Si popi, sirag, cãdelnitând Ceteau ectenii de comind - Si clopote, si plâns si vai, Si-ostenii'n sir, si pas de cai Si sfetnici si feciori de crai Si nat de rând. Si mã-sa biata ! Cum gemea Si blastema si se izbea Sã sara'n groapa:"-L-au închis Pe veci ! Mi-a fost si mie scris Sã mã destept plângând din vis, Din lumea mea ! Ce urma lasa soimii'n zbor ? Ce urma pestii'n apa lor ? Sã fii cât muntii de voinic, Ori cât un pumn sã fii de mic, Cararea mea si-a tuturor E tot nimic ! Ca tot ce esti si tot ce poti, Parere-i tot daca socoti - De mori târziu ori mori curând, De mori satul, ori mori flãmând, Totuna e ! Si rând pe rând Ne ducem toti ! Eu vreau cu Fulger sã ramân ! Ah, Dumnezeu nedrept stapân, M'a dusmanit traind mereu Si-a pizmuit norocul meu ! E un pagân si Dumnezeu, E un pagân. De ce sã cred în el de-acum ? In fata lui au toti un drum, Ori buni, ori rai, tot un mormânt ! Nu-i nimeni drac si nimeni sfânt ! Credinta-i val, iubirea vânt Si viata fum !" Si-a fost minune ce spunea ! Grabit poporul cruci facea De mila ei, si sta'ngrozit. Si-atunci un sfetnic a venit Si-n fata doamnei s'a oprit Privind la ea. Un sfânt de-al carui chip te temi, Abia te-aude când îl chemi: batrân ca vremea, stilp rãmas, Nãscut cu lumea într'un ceas. El parca-i viul parastas Al altor vremi. Si sprijin pe toiag cãtând Si'ncet cu mâna ridicând Sprâncenele, din rostu-i rar, Duios cuvintele rasar: "-Nepoata draga ! De'n zadar Te vad plângând. De cum te zbuciumi, tu te stingi Si inima din noi o frângi - Ne doare c'a fost scris asa, Ne dori mai rãu, cu jalea ta: De-aceea, doamna, te-am ruga Sã nu mai plângi. Pe cer când soarele-i apus, De ce sã plingi privind în sus ? Mai bine ochii'n jos sã-i pleci, Sã vezi pãmântul pe-unde treci ! El nu e mort ! Traieste'n veci, E numai dus. N'am cap si chip pe toti sã-i spui, Si-as spune tot ce stiu, dar cui ? Ca de copil eu m-am luptat In rând cu Volbura-mparat Si stiu pe Crivat cel turbat Ca tara lui. Ce oameni ! Ce sunt cei de-acum ! Si toti s'au dus pe acelasi drum. Ei si-au plinit chemarea lor Si i-am vãzut murind usor; N'a fost nici unul plângãtor Ca viata-i fum. Zici fum ? O, nu-i adevarat. Razboi e de viteji purtat ! Viata-i datorie grea Si lasii se'ngrozesc de ea Sã aiba tot cei lasi ar vrea Pe neluptat. De ce sã'ntrebi viata ce-i ? Asa se'ntreaba cei misei. Cei buni n'au vreme de gândit La moarte si la tânguit, Cãci plânsu-i de nebuni scornit Si de femei ! Traieste-ti, doamna, viata ta ! Si-a mortii lege n'o cata ! Sunt crai ce schimb-a lumii sorti, Dar daca mor, ce grija porti ? Mai simte'n urma cineva Ca ei sunt morti ? Dar stiu un lucru mai presus De toate cite ti le-am spus: Credinta'n zilele de-apoi E singura tarie'n noi, Ca multe-s tari cum credem noi Si mâine nu-s ! Si-oricât de-amãrîti sã fim Nu-i bine sã ne dezlipim De cel ce vietile le-a dat ! O fi viata chin rabdat, Dar una stiu: ea ni s'a dat Ca s'o traim !" Ea n'a mai plâns, pierdut privea La sfetnic, lung, dar nu-l vedea Si n'a mai inteles ce-a zis Si nu vedea cum au închis Sicriul alb - era un vis Si ea-l traia. Senini de plânset ochii ei, Vedea barbati, vedea femei, Cu spaima multa'n jur privea. Din mult nimic nu'ntelegea; Si sã muncea sã stie, ce-i ? Si nu putea. I-a fulgerat deodata'n gând Sã râdã, cãci vedea plângând O lume'ntreaga'n rugãciuni. "In fata unei gropi s-aduni Atâta lume de nebuni ! Sã mori râzând..." Si clopotele'n limba lor Plângeau cu glas tânguitor; Si-adânc din bubuitul frânt Al bulgãrilor de pãmânt, Vorbea un glas, un cântec sfânt Si 'nãltãtor. "-Nu cerceta aceste legi, Cã esti nebun, când le'ntelegi ! Din codru rupi o ramurea, Ce-i pasã codrului de ea ! Ce-i pasã unei lumi întregi De moartea mea !"

E frumoasa dar e mult mai frumoasa Moartea căprioarei

Sunt atatea poezii minunate incat este foarte greu sa alegi una in locul alteeia ,Poezia romaneasca e cea mai frumoasa ,cea mai sensibila ,POETII NOSTRI AU FOST GENIALI .

adevarul e ca la sfarsit e ....din ...Eminescu!!

"vasy joachim mets lui dans le fion"

CE TAMPENII SI INCHIPUIRI DE OAMENI (ingerì inlemniti in fata unui pumn de praf ????? ).

Superb... Sublim.... George Cosbuc poetul inimii mele !!!!

fulger a fost calul lui stefan musat

.

😊

💕💜💜💜💛💚💙😊😚

forte frumos

fedaden is the new love of my life ❤

Beautiful track thanks a lot for the upload...

À la fin, quand on entend les enfants, j'ai l'impression d'entendre "Vas-y t'as pris tes tensions-sions" Super musique sinon. Je n'ai jamais vu le film Go Fast par contre

"Din codru rupi o ramurea Ce-i pasă codrului de ea?" Să fi fost premonitorie această baladă?

Cum a murit unicul fiu al lui George Coşbuc. Poetul a intrat în depresie şi nu a mai putut să scrie după dispariţia băiatului 7 12 May 2015 06:10:21 Autor: Alin Ion  Alexandru Coşbuc avea doar 19 ani în momentul în care a murit Alexandru Coşbuc, unicul fiu al poetului George Coşbuc, a murit în vara anului 1915, în apropiere de municipiul Târgu Jiu, într-un accident de circulaţie. Tragicul eveniment l-a afectat pe Coşbuc, care nu a mai putut să scrie după pierderea băiatului. Locul în care a avut loc teribilul accident de circulaţie din urmă cu aproape 100 de ani este cunoscut de toţi gorjenii ca „Fântâna lui Coşbuc“. Poetul a ridicat aici o fântănă, în memoria fiului său. Acum, în locul respectiv funcţionează un restaurant, iar patronul acestuia, Ion Vârţanu, a amplasat o placă comemorativă cu fotografia lui Alexandru Coşbuc. Omul de afaceri are o mare consideraţie faţă de George Coşbuc şi chiar a mers în Bistriţa Năsăud, la Casa Memorială «George Coşbuc», pentru a se documenta în legătura cu viaţa poetului. Ion Vârţanu a aflat şi cum s-a întâmplat accidentul de circulaţie: „Alexandru Coşbuc se afla într-o maşină Mercedes Torpedo Benz, împreună cu Alexandru Stâlpeanu, un latifundiar din Teleorman, proprietarul maşinii, probabil şi singura care circula, în vremea respectivă, pe drumurile Gorjului. Cei doi se întorceau de la vila din Tismana, unde George Coşbuc se retrăgea de multe ori ca să scrie poezii. Alexandru Coşbuc avea 19 ani şi era student. Acesta fusese chemat în armată şi urma să ajungă la Drobeta Turnu Severin. Maşina a lovit un bolovan mai mare, după care a intrat într-o căruţă aflată în faţă. Alexandru Stâlpeanu a murit pe loc, iar Alexandru Coşbuc a fost rănit grav. A fost transportat cu o căruţă la spitalul din Târgu Jiu, dar a murit pe drum. George Coşbuc a fost foarte afectat de acest eveniment şi a ridicat o fântână în amintirea singurului său copil“. Alexandru Coşbuc a murit pe datat de 26 august 1915, iar în acest an se împlinesc 100 de ani de la tragicul accident. Coşbuc a căzut în depresie După aceste eveniment nefericit, George Coşbuc nu a mai putut să scrie vreo poezie şi, după trei ani, a murit. Ion Cepoi, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, spune că George Coşbuc avea o relaţie de prietenie cu renumitul tipograf gorjean Nicu Miloşescu şi venea aproape în fiecare vară la vila cumnatului acestuia de la Tismana, unde îşi găsea inspiraţia: „Era împătimit după Tismana. Relaţia lui cu Nicu Miloşescu, tipograful celebru al Târgu-Jiului, se materializa în faptul că în fiecare an George Coşbuc venea la Tismana şi stătea o perioada de timp la vila Setea, care era a cumnatului lui Miloşescu. Acest tipograf extraordinar se împrietenise cu mulţi dintre scriitorii şi actorii celebri ai vremii, iar, în felul acesta, la Tismana se încetăţenise tradiţia caravenelor culturale. Pe perioada verii, scriitori sau actori poposeau la Tismana şi creau“. Coşbuc a tradus la Tismana opera Divina Comedia, după cum ne relatează Ion Cepoi: „E cunoscut faptul că George Coşbuc a tradus o bună parte din Divinia Comedia a lui Dante la Tismana. Era un loc care îl inspira. Evident că de fiecare dată familia era alături de el“. Ion Cepoi spune că moartea fiului l-a afectat enorm pe George Coşbuc: „Tragedia l-a afectat enorm de mult pe George Coşbuc, care, în modestia lui proverbială şi-a păstrat inimitatea, dar a căzut într-o depresie care i-a afectat creaţia poetică“. George Coşbuc a scris, totuşi, câteva versuri despre pierderea suferită: Ah, cumva să nu mi-o spuie Vreun duşman cumplit Că băiatul meu azi nu e Şi că a murit, Că-n schimbarea bruscă-a minţii Eu l-aş omorî cu dinţii Ca pe-un câne care muşcă Pe furiş … Fântâna nu a mai avut apă o lungă perioadă de timp Fântâna lui Coşbuc nu este pe lista monumentelor istorice. „Din anul 1977 nu a mai avut apă, dar m-am ocupat de renovarea ei.  Acum există apă în fântână, dar vreau să o transform într-o piesă rustică. În anul 1996 am pus placa comemorativă din marmură, dar mi-am propus să o schimb cu o marmură neagră. Fotografia cu Alexandru Coşbuc am găsit-o într-o carte. Am făcut toate acestea pentru că George Coşbuc este un poet important din literatură română şi îmi plac poeziile lui. Din acest motiv, am vrut să aflu cât mai multe“, a precizat Ion Vârţanu.

Pentru mine este cea mai frumoasă poezie din literatura română.

Foarte frumos

Superbe versuri . Simti pielea de gaina .

.

Hey cool video my friend . I really loved your video Come listen my new track " Western " kzbin.info/www/bejne/epiQeKupp8qImbc If you like to dance , you will like it ! Love from Paris Dr Dream

frumoasa

Ba! Ati dat dislike?? Sa dati! E pacat de poezie. Se umplu de talent toate sosetele care cred ca "recita de ni se face pielea de gaina". Huooooo! Pardon

Ce frumoasa e poezia asta e...

This is fantastic!!!! Just danced to this and what a bliss :) Thank you so much!!

Ce as putea sa spun daca nici D-zeu nu a putut sa faca ...NIMIC !

Go fast !

Bath - maximalist

Go fast®

Là grâce a Go Fast !

Very beautiful, music is a healing thing :)

GO FAST !

Go Fast !!!!!!

Nice to see someone has uploaded this beauty. Great sound, thx for uploading^^.

Aight Go Fast!