Cred că miza e acceptarea faptului că greșim. Nu avem cum să nu greșim, tocmai pentru că suntem supuși greșelii, iar asta înseamnă că greșeala este mai puternică, în sinea ei, decât noi. Dacă propriul nostru sine nu poate accepta greșeala, următorea întrebare este cum vor reacționa cei din jur, la greșeala noastră. La fel ca noi. Dacă ne iubesc cu adevărat, vor reacționa cu blândețe, dacă nu, vor reacționa rău. Cam așa și propriul nostru sine. Dacă te iubești (accepți) reacționezi cu blândețe.

Que sera, sera!