Făt Frumos din Lacrima neamului românesc! ”A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. Și era una la părinți (...)” Și era atât de îndrăgită încât toată dragostea lor se răsfrângea asupra prea frumoasei... Creștea mândră în toate... Alerga în pădurea de argint și se odihnea ascultând murmurul izvorului sau aduna roua dimineților de lângă lacul cel albastru... Privea adesea luceafărul ce alerga năvalnic pe bolta cerească, zâmbindu-i șăgalnic... Medita la lumina dătătoare de viață a mărețului astru în orice loc: fie plimbându-se pe lângă plopii fără soț, fie pe malul lacului ce se unduia la adierea vântului, fie sub un salcâm sau printre sălcii, fie sub șirul lung de mândri tei, fie la țărmul mării sau în barca ce aluneca de-a lung de maluri, îndrăgindu-l și iubindu-l ca pe nimeni altul... Cu el, preafrumoasa s-a bucurat, a râs, s-a întristat, a plâns... a trăit intens viața hărăzită celor aleși... iar Timpul a stat în loc bucurându-se de iubirea lor... Și s-a întâmplat ca licărul intens al luceafărului ocrotitor și raza strălucitoare a năvalnicului si neobositului Hyperion să pogoare asupra prea frumoasei făcând-o să lăcrimeze... Din lacrima ei s-a născut El: Cel așteptat de un neam întreg, Cel supranumit ”Regele Poeziei Românești”, Cel cu ”o frunte înaltă şi senină”, Cel cu ”plete mari și negre”, Cel cu ochi adânci și pătrunzători cât marea noastră - ”ferestre ale sufletului” unde se ”vedea că Cineva este înăuntru”, Cel cu ”un zâmbet blând și adânc melancolic”, Cel cu ”aerul unui sfânt coborât dintr-o icoană”, Cel din lumea aspirațiilor înalte, Cel din lumea geniilor literaturii universale, Cel din lumea basmelor nemuritoare, Cel din lumea îngerilor, Cel ce a cântat ”atât de dulce în limba românească” ca nimeni altul Frumosul... Iubirea... și Natura, Cel ce și-a ”iubit cu foc nestins sângele din care a răsărit”, Cel ce și-a închinat viața slujirii neamului său, pe care l-a iubit ca nimeni altul, arzând ca o flacără pentru idealul libertății și unității naționale, Cel ce ne-a adus mai multă lumină, Cel Frumos! Frumos la trup și mai ales la suflet! Frumos în fapte și prin opera sa! Ne-a luminat destinul și va continua să ne lumineze pentru ca nimeni să nu-i oprească visul... visul lui îngemănat cu visul nostru... El este Alesul! El este Făt-Frumos din Lacrima acestui neam binecuvântat de Dumnezeu! Ele este Poetul! Poetul nostru național! El este Mihai Eminescu! Lăsați o lacrimă să cadă din ochii voștri pentru a ne lumina și pentru a ne împrospăta moștenirea lăsată și ridicați fruntea pentru ca iubirea, adevărul și speranța să renască pentru neamul nostru! Mulțumesc pentru acest spectacol minunat realizat de acești copii frumoși și talentați îndrumați de un colectiv de profesioniști cu inimă mare! Bravo! Felicitări! 🙂😘🤗❤❤❤👏🌹🎵🎶🎤🎺🎻🪗🎹📖

Wow prietenul meu Eric e aici

Foarte frumos! Felicitări tuturor copiilor si domnilor profesori!

Dar dece nu am apărut și eu adică formația Voinicei sau Vornicei nu știu exact

Felicitari tuturor!!!

Jhh