Рет қаралды 884
Nu știm cum ajunge Iosif interpret dar știm că doar în contextul acela disciplinar s-a remarcat cu această abilitate. Asta pentru că se visează mult în închisoare și nu puțini sunt cei care se roagă la Dumnezeu să le "descuie visul". Ca interpreți trebuie să ieșim din imaginar și să ne plasăm în real pentru a-i ajuta pe ceilalți să-și găsească semnificațiile. Să putem răspunde la întrăbările masive, existențiale, dostoievskiene, cum le numea Andrei Pleșu, ce vizează realizarea sensului în viață. Dacă nu putem răspunde, care mai e rostul nostru? Să generăm dogme și ritualuri? Să inventăm căutări pe care oamenii nu le caută și nici trebuință de ele nu au?