Alexandru Andries - Clipa mea

Alexandru Andries - Clipa mea, album: Alb Negru (1999)
Versuri:
În dormitor era curat
Şi, poate, numai lîngă pat
Era uşor de observat
Cum praful se-aşeza,
De la ţigara ta,
Un punct prea luminos,
Aşa cum toate-mi ies mereu pe dos...
Te-ai prefăcut că nu-i tîrziu
Şi că nu vezi cît de pustiu
Era oraşul - un sicriu
Din sticlă şi beton,
Reclame de neon
Te-au dus spre casa mea,
Un alt loc din care mîine vei pleca...
În parc, pe bancă, era frig,
Puteam, dac-aş fi vrut, să strig,
Da' n-avea nici un rost să strig,
Tot n-ai fi auzit,
În zgomotul cumplit
Din staţia de tramvai
Şi-atîţi cîţi ţi-au mai spus ca mine "hai !"
În hol m-ai întrebat, încet,
Cu ochii ţintă în parchet,
Dacă n-aveam nici un regret
Sau altceva special
În zgomotul egal
Al ploii pe asfalt
Ca o perdea de perle şi bazalt.
Cînd, dintr-un gest, te-ai dezbrăcat,
Peste cearşaful alb din pat,
Un alb şi mai imaculat
S-a aşezat uşor
Ca ceaţa sub un nor...
Erai altcineva;
Ţigara doar în cameră ardea...
Te caut încă şi acum
În praful aşezat pe drum,
În urmele-nvelite-n scrum
La mine pe balcon,
În cărţi de telefon,
Da' nu eşti nicăieri
Şi vin spre mine-aşa de multe seri...
Te văd cînd dorm cum vii mereu,
Te-aşezi chiar lîngă patul meu
Şi ştiu că-ţi vine-aşa de greu
Să-mi spui ce-ar fi de spus,
De mult e timpul dus
Şi de-aia nici nu spui:
E clipa mea cînd eşti a nimănui...

[@eusepiodaniel1302]

genial!