Cum Să-ți Găsești Echilibrul În Viață, Să Nu Te Autosabotezi Și Să Faci O Diferență În Lume

Leadership-ul personal este abilitatea de a te conduce pe tine însuţi şi de a fi liderul propriei tale vieţi.
Aboneză-te la canalul meu: bit.ly/2R42LVL şi te voi putea ține la curent cu ce postez aici.
📘 Citește Cartea ”Decizii Radicale”
deciziiradicale.ro
📕 Citește Cartea ”Manifestul Educației”
www.andyszekely.ro/manifestul
✍ Completează ”Jurnalul Devenirii”
shop.andyszekely.ro/cumpara/j...
📄 Articole și resurse gratuite: www.andyszekely.ro
Te aștept și pe:
🔵 Facebook: bit.ly/3ae1ReW​​​​​​​​​​​​​​​
🔴 Instagram: bit.ly/2Mr4Nwj​​​​​​​​​​​​​​​
🔵 Linkedin: bit.ly/2MuqRGg​​​​​​​​​​​​​​​
🔴 TikTok: bit.ly/3cbCsFb​​​​​​​​​​​​​​​​​
#echilibru #succes #performanta

[@corinatudor9765]

👍Salut ! Minunat 😘

[@ionutispas6669]

Bravo , ai mare dreptate, păcat ca nu înțeleg mulți

[@catalinb9597]

Teoria e una, practica e alta. Ce faci cand cel putin unul din cei 6 C nu ai cum sa-l echilibrezi ? Concret. Sa spunem, ca actuala generatie de pana in 10 ani, adica copiii nostri, vor sa inteleaga unele notiuni, parintii depun efort sa explice acele notiuni ( tehnologie, anatomie, etc) si vine cireasa de pe tort, adica generatia de bunici cu cresterea lor din timpuri trecute si taie elanul, cu "nu trebuie sa stii tu asa ceva, nu e pentru tine". Parintele se implica sa caute un raspuns adecvat varstei si vine nenea bunicul, cu stiinta lui rudimentara si taie elanul. Cine, care si cum echilibreaza ? SI mai ales ce ?! Am dat un caz concret, ca sa nu vorbim pe langa subiect. Asadar, pentru echilibrarea celor 6 C e nevoie cu adevarat de o implicare peste limita normala a unor parinti flxibili pentru niste copii foarte curiosi si cu multi "DE CE". Hai, sa vad acum pareri ! Concrete, de preferinta. Una e sa auzim ( apoi aplaudam), alta e sa intelegem si Mult mai greu e cu Aplicarea. Astept raspunsuri.Multumesc.

[@AndySzekely2]

Cu riscul de a parea cam dur, voi fi foarte transant. In primul rand cometariul este el insusi generalist. Teoria este informatia necesara pentru practica. Nu una e una si alta e alta. Asta e un cliseu, ca teoria e ceva si practica e altceva. Cu premisa asta orice ti s-ar spune intra in categoria: ''ba nu, nu merge, nu se aplica la mine, etc.'', . Legat de cazul concret, parerea mea este ca responsabilitatea e 100% a parintelui. Cine da copilul sa stea cu bunicul ?? Daca nu are timp sa stea cu copilul suficient pentru a ii da directie/educatie mai mult ca bunicul, aceasta e o consecinta, nu un dat. In opinia mea nu exista parinte perfect sau bunic perfect, dar asta nu exclude sa iti asumi situatia. Concret: stai cu copilul mai mult decat bunicul. Organizeaza-ti timpul si viata in asa fel incat sa se poata asta. Daca nu se poate, asuma-ti responsabilitatea pentru acest fapt, modifica situatia - de exemplu prin reorientarea carierei pentru a se putea. In plus, invata sa influentezi mai bine purtrea copilului sau atitudinea bunicului, ca ele nu sunt fixe si nici sapate in piatra. Cunosc doua cazuri de oameni: unii care dau vina pe exterior (pe parinti, pe societate) si altii care isi asuma contextul si lucreaza cu el pentru a-l gestiona. Nu teoria e problema. Asumarea e. De exemplu, ce inseamna ''implicare peste limita normala'' ? Cine a decis unde e acea limita? Parintele a decis! Sunt si eu parinte si ma confrunt cu aceleasi probleme. Deci nu vorbesc teoretic.

[@catalinb9597]

@@AndySzekely2 Pasul 1. In unele vacante lasi copilul cu bunicii pentru ca nu ai in acea luna alta solutie. Ce siimplu e de spus, schimba-ti jobul pentru a sta cu copilul. Pasul 2. Indrumi copilul sa nu absoarba acele informatii de la bunici ca fiind valide 100%. Pasul 3. Copilul vine cu alte intrebari despre povestiri "a la gura sobei". Pasul 4. Ii explici pas cu pas de ce acele informatii nu sunt corecte, ii oferi step by step ceea ce trebuie sa inteleaga. Pasul 5. Din varii motive pentru o alta perioada poate de 1 saptamana ajunge iar la bunici si ii intreaba de aceasta data de ce acele informatii nu le prezinta corect. Bunicii se blocheaza, se irita si nu mai vor acel subiect. Comunicarea nepot-bunic intra pe stand-by. Mai concret de atat nu cred ca e nevoie. Varianta cu a cauta o alta solutie ptr un alt job astfel incat sa nu mai aiba contact cu bunicii, nu se poate la un click distanta si peste noapte. Copilul dupa varsta de 10 ani evident ca vede altfel informatiile. Dar intre perioada 5 ani- 9 ani este exact perioada ""De Ce -urilor" cand unii bunici si char parinti sunt depasiti ei insisi de intelegerea unor subiecte precum ( cu functioneaza unele organe din orice om ? sau care este diferenta dintre bluetooth si wireless ? ) Intrebari din partea minorului din a mea familie. Asadar, n-am intrebat doar teorie. Bunicii ca bunicii, dar nici unii parinti nu sunt pregatiti cu informatii corecte si valide. Lasand la o parte cerintele fiecarui parinte privind task-urile la locul de munca si cele de acasa. Am fost acum explicit ?! Sunt un parinte pragmatic ce face filtrare la multe informatii ptr a avea un raspuns Corect. Cati parinti in mod pragmatc sunt pregatiti pentru De Ce-uri ? Si uite asa ajungem din segment in segment la echilibrul ce-l cautam toti, acelor 6 C-uri, foarte greu de atins in cazuri ideale. Nu ai cazuri ideale pentra ca nu suntem perfecti . Special nu am atins cazurile cand copilul sta cu o bona. Acolo sunt alte cazuri, ptr cat de pregatita este bona. O zi cu spor si mult pragmatism.

[@AndySzekely2]

@@catalinb9597 la minutul 1.20 spun ca ai nevoie de echilibru dinamic. Adica nu poti fi echilibrat mereu perfect pe toate ariile. Intr-o viata de om, e chiar normal ca in anumite perioade sa fii cu focalizare mai mare pe familie, in altele pe cariera, etc. In acelasi timp e bine sa cauti mereu sa obtii un echilibru. Si DA, daca nu esti de acord cu educatia de la bunici, negociezi pana obtii ce doresti, accepti sau reduci timpul de expunere pe care copilul il are la acel bunic. Eu nu am de unde sa stiu situatia ta exacta, dar experienta imi spune ca solutia este la tine si la deciziile tale. De ce ? Pentru ca tot acolo e si frustrarea. Pragmatic: eu am facut 6 meserii inainte sa merg pe una care imi ofera libertatea pe care mi-o doresc. Nu e ''usor sa vorbesc'' despre o astfel de schimbare pentru ca fiecare dintre ele a fost dureroasa, insa asumata. Daca nu ete asta o solutie pentru tine inteleg. E doar una dintre solutii. Eu am mai dat si altele, in acelasi paragraf. Poate nici celelalte nu sunt suficiente, insa asta nu face teoria gresita ci doar o teorie care nu e potrivita pentru cazul tau specific. E foarte posibil ca pentru altcineva sa fie exact ce e nevoie ca sa primeasca un imbold sau sa isi clarifice o directie. Natura unei emisiuni nu este sa ofere solutii punctuale pentru un caz, decat daca formatul e de comunicare in direct cu acea persoana.

[@claudiaj.7508]

@@catalinb9597 Mi se pare că puneți multă presiune pe dvs în a oferi copilului răspunsuri la "tot" și "corect". Este ok să îi spunem copilului că nici noi nu știm anumite lucruri și că putem căuta împreună, putem încerca să înțelegem împreună sau chiar să nu înțeleg deloc o anumită informație. Nu trebuie să fim perfecți, nici pentru noi, nici chiar în ochii copiilor. Asta ne va da un plus de echilibru. Pe de altă parte din această "rivalitate informațională" cu bunicul, copilul va înțelege că oamenii sunt diferiți, au păreri diferite, că poate bunicul prin prisma experientei lui de viață vede lucrurile într-un anumit fel care nu mai corespunde actualelor tendințe. Dvs., ca părinte, sunteți cel care reglează aceste diferențe și le face acceptabile pentru copil. E posibil, cumva, să fiți dvs. înșivă prea prins în a combate/respinge ideile bunicului, iar curiozitatea copilului să fie doar "pretextul" de a manifesta asta?