Anxietatea. Ce este atacul de panică şi agorafobia?

Aproape toată lumea trece din când în când prin momente de îngrijorare. Însă, în atacul de panică, persoana resimte niveluri atât de ridicate de îngrijorare/teamă/anxietate, încât poate simţi că imediat ar putea avea atac de cord, că va înnebuni sau îşi va pierde controlul. Într un atac de panică puteţi resimţi simptome fizice cum ar fi: probleme de respiraţie, furnicături, ţiuit în urechi, tremor, senzaţia de sufocare, dureri de piept, transpiraţie sau palpitaţii.
Agorafobia este reprezentată de teama resimţită în locurile şi în situaţiile în care pacientul ar putea avea un atac de panică sau de unde ar putea scăpa dificil. De exemplu, persoanele cu agorafobie evită să rămână singuri în afara casei, să se ducă la cumpărături, să călătorească cu trenul sau cu avionul, să traverseze poduri, înălţimile, să traverseze tuneluri, să traverseze spaţii deschise (câmpuri) sau să folosească liftul.
Intervenţia cognitiv comportamentală a atacului de panică şi a agorafobiei se concepe în jurul unor scopuri specifice: în primul rând, pacientul este ajutat să înţeleagă natura anxietăţii, a panicii şi a agorafobiei; al doilea scop major constă în identificarea situaţiilor pe care pacientul le evită sau de care îi este teamă; în al treilea rând, evaluarea naturii, a severităţii şi a frecvenţei simptomelor specifice şi identificarea situaţiilor specifice care declanşează atacurile de panică; al patrulea scop major constă în identificarea altor probleme/tulburări coexistente, de exemplu, depresie, alte tulburări de anxietate, abuz de substanţe, alimentaţia excesivă, singurătatea, problemele maritale/de cuplu.

[@ionmaria2888]

De obicei, atacul de panică se îmbină cu claustrofobie, frică de spatii înguste, închise, mici și nu de spațiile largi, adică agorafobie, este mai greu să faci atac de panică pe un câmp față de o cameră închisă..