Avanpremieră ediţie specială Remix: „De la nişte Texte pentru Phoenix la Cantafabule” (@TVR3)

Apogeul spectacolelor conceptuale, gen operă rock, a fost atins în anii ’70, în Romania, de grupul Phoenix. De la restatuarea stilului abordat - încă din 1971, la refacerea componenţei -, liderul Nicolae Covaci şi ceilalţi membri ai formaţiei timişorene au inovat un concept etno-rock, dezvoltat de la un disc la altul. Cu muzicieni şi textieri performanţi, pe de o parte, studiind muzică tradiţională românească veche, pe de altă parte, Phoenix au pus în scenă un spectacol în serial unic.
După colaborarea cu Victor Cârcu pentru primele două discuri, în 1974, Şerban Foarţă şi Andrei Ujică sunt invitaţi de Nicolae Covaci să scrie textul unui cântec pentru al doilea album discografic al formaţiei, „Mugur de fluier”. Era începutul colaborării celor doi literaţi cu grupul rock, pentru parte din ceea ce avea să devină discul hiturilor Phoenix. Următorul album, dublu - „Cantafabule” - a pornit în acelaşi an, de la un libret scris de cei doi prieteni, devenind unul dintre cele mai importante opus-uri ale rockului românesc. În lipsa apariţiei versurilor pe copertele discurilor (dincolo de diverse cenzurări, modificări şi greşeli de editare), Andrei Foarţă şi Andrei Ujică au reuşit să publice în 1976 placheta „Texte pentru Phoenix”, la o editură underground, Litera.
„Cantafabule” a fost şi ultimul semn discografic al formaţiei, dispărută în 1977 în autoexil. După Revoluţie, Phoenix au revenit pe scenele româneşti. La 14 ani de la ultimul concert, fani din mai multe generaţii au continuat să le fie alături. În 1998, Phoenix a refăcut tehnic şi artistic înregistrările pentru disc, în studioul lui Josef Kappl şi a pus în scenă spectacolul „Cantafabule”, mai aproape de intenţiile iniţiale, într-un turneu prin câteva mari oraşe ale României. Albumul nu a mai apărut.
În 2022, anul aniversar Phoenix 60, editura Trei republică „Texte pentru Phoenix”, cu libretul complet, dar şi textele muzicii. Prin mijlocirea lui Andrei Ujică, echipa „Remix” reface o ediţie specială a emisiunii „Pop Cultura” (TVR Cultural, 2003), aducând-o la zi în avanpremiera Integralei Phoenix (partea a VIII-a), din următoarea stagiune TVR3. La mulţi f-ani, Phoenix! Fie să renască... (Doru Ionescu)
/ fantvr1
/ tvr1.ro
www.tvr.ro
www.tvrplus.ro
/ tvrcanaluloficial
Toate drepturile de proprietate intelectuală aparțin #TVR. Conținutul nu poate fi copiat, încărcat pe niciun canal media online sau pe rețele de socializare fără acordul TVR, dar vă mulţumim dacă distribuiţi link-ul nostru.
TVR este marca înregistrată și este protejată.

[@iulihostiuc]

Inca ,aceasta grupare de muzicieni, dupa cateva decenii, reusesc sa trezeasca emotii, parca demult apuse, energie tinereasca , ce nimeni nu reuseste sa o aduca in cotidian. Timpul ticaie, nemilos, imi doresc sa vad macar o data formula Phoenix , lasand deoparte incapatanarile. Traiti frumos, clepsidra timpului, nu iarta .

[@ovidiucaradja467]

Mulțumiri pentru că (ne)ați scris și făcut Istorie și prin asta ați devenit nemuritori.

[@ionradu5095]

O reeditare a acestui dublu LP, îmbogățit cu un DVD audio (24/96) sau cu un SACD, sau complet și cu un CD audio + o audiocasetă, având la pachet și acest volum scris de Ujică și Foarță, cu Cantafabule? Ar avea piață, cred eu. O SuperDeluxeEdition

[@madalinfocsa]

Multumiri, Doru ! Ma bucur ca ai pomenit de frumosul dar aniversar facut iubitorilor Phoenix in Museikon, ca stim bine ca nici formatia de azi nu ne mai poate face daruri la un asemenea nivel. Ce fain ar fi sa se mai gaseasca raritati audio-video cu Phoenix...

[@danutmarinescu6509]

Imi permit si sa fac un comentariu acum cind inteleg ceva mai mult din fenomenul ce exista involuntar atunci in regimul trecut ...Baietii erau aliniati la fenomenul rock international..In vremea in care Uriah Heep compunea albume gen Look at your self si Demon and Wizard pe care cu siguranta le ascultase baietii nu puteau sa nu fie aliniati si fizic prin emancipare pe scena ...Un conflict dificil de inteles sau de promovat in acele vremuri.Tineretea si puterea de creatie ii faceau sa concureze cu cele mai mari formatii pe plan mondial sau mai simplu spus cu cei mai mari muzicieni al planetei din acele vremuri in domeniul rock clasic.Cenzura era pusa intr-o situatie dificil de inteles sau de promovat.Un fel de fenomenologie muzicala dupa cit cred eu fara sa fiu un specialist in domeniu.E interesant ca au fost facute astfel performante greu de egalat daca nu imposibil de egalat astazi.Nu exagerez cu nimic cind afirm asa ceva.Probabil ca libertatea ar fi diminuat dorinta de arta dusa spre extrem intr-un fel sau altul ..Nu stiu exact daca ar fi fost chiar asa dar cu siguranta Nicu nu putea sa apara la TVR cum aparea pe stadion dezlantuit de forme de exprimare artistice iesite din comun.Sincer m-am amuzat teribil imaginile acelor tineri care am fost in acele vremuri si intelegind mai mult din ce a fost atunci.Multumesc de postare.Felicitari !