bass contratimp, leonard ancuta

bass contratimp
fumez și gîndesc meticulos ca hyeronimus
am fereastra deschisă și pictez norii cu fumul meu
fumez și ard și ard și ard
ard
și beau și beau și beau
iau prosopul din baie și încerc să-l trag pe nas
poate din mirosul tău ceva a rămas
mă spăl pe întuneric poate și-n el a rămas ceva din tine
dar becul poartă chiloți tanga
și mintea mea mea se sparge, se sparge, se sparge
și ard
ard
ard
fumez fiecare fotografie cu tine
mi-e rău tot mai rău nu mi-e bine
am pe frunze liniile din palmă și le iau sub bocanci
nu mai ești, nu mai ești, te văd doar cînd dorm și visez
aha, aha
caravaggio pe inima mea și fumez
beau amintiri și îmi coafez degetele în părul tău
inima e pe bass
cît de mult am fost, cît de puțin am rămas
și ard și ard
cît am fost cît de puțin am rămas
fiecare anotimp se sinucide cu altul
ai făcut un om de zăpadă din mine în august
și mă topesc, mă topesc
după tine.