elena, leonard ancuta

m-ai făcut
elena, elena, elena, elena
m-ai făcut cu capul
elena, elena, elena, elena
m-ai făcut cu capul
nu mai vreau portocale
e cinci dimineațea eu sunt cu gîndul la platon
dacă ți-ar pune mîna pe coapse
dacă prietenia lui s-ar schimba
și eu aș sta ca un prost pe televizor
decojind portocale cum te-aș dezbrăca
pînă la inima ta
poate e vremea să înoptez pe un nor
poate e vremea să spun
elena, elena, elena, elena
m-ai făcut cu capul
nu mai are loc ficatul în cap, mă sinucid
și tu mă ții în viață
elena, elena
te joci cu drujba în sufletul meu
mă alini, mă alini, mă alini
și de data asta nu întunericul face umbra
umbra face trupul meu
elena, elena, sunt dus cu capul
motanul are chipul tău, nu am bani să cumpăr altul
elena, elena,
sunt ca o lumînare de douăzeci de ore, mă topesc încet
te iubesc, mai beau, mă repet
mă topesc încet
mîinile mele au deja un portret cu tine
dansez și dansez și te sculptez în aer
ești iu
ești iu
ești iu
puțină iubire
nu am somn, nu dorm, mă prefac vampir
poate aduci tu izmă, busuioc și ghimbir
elena, elena, elena, elena
m-ai făcut cu capul
elena, elena, mi-ai zdrobit pula și mintea, te iubesc, nu mai vreau portocale