BIOGRAFII NECESARE (XIV) I VLAD CIOBANU I TVR CULTURAL

[@NorvegiaElenaAvramescu]

”Fiecare artă e o taină. Și numai cine-i simte resorturile ascunse o poate arăta și altora. Busola unui artist în infernul lumii și-o cunoaște numai el. Toți oamenii au văzut aproape aceleași locuri, dar numai artistul știe să le reînscrie în memoria lui. Și, prin aceasta, în memoria speciei. La început, pentru mulți, arta e un vis, după aceea o a doua natură. Artistul ori este visător ori nu este artist. Arta se naște din om și-i stă pildă tot lui. Arta e un fel de mesager al vieții. Scopul artei nu e să recreeze lumea, ci să o pilduiască. Adevărata artă convinge atunci când nu-ți dai seama de măsura dintre realitate și reflectarea ei. Arta e sediul sentimentului, dar și popasul rațiunii. În artă și nemurirea e prinsă în ipoteza ei vie. Arta, am zice, constituie o sinteză de simțuri și prin aceasta, un nou simț al omului, un ochi versat spre aflarea nestematelor ascunse omului de rând. Orice acțiune spre arta autentică, generatoare de idei perene, este un angajament față de adevăr, un contract cu bunătatea și generozitatea, dar și o declarație de război cu răul, cu inerția, cu minciuna, ea este o totală angajare la bine și la rău, ea este și se cuvine a fi un prieten constant al omului. Artistul discerne, caută a reține și a ascunde idei. Când și unde se ivește un autor clasic național? Atunci când el găsește în istoria națiunii sale evenimente mari și urmările lor date într-o unitate fericită și însemnată; când nu în zadar caută măreție în concepțiile concetățenilor săi, adâncime în simțirea lor, forță și consecvență în ale lor fapte; când el însuși, pătruns de spiritul poporului său, se simte capabil, datorită unui geniu personal, să aibă o înțelegere simpatetică față de trecut și prezent; când își găsește poporul pe o treaptă înaltă de cultură, așa încât îi vine ușor să dobândească și el o cultură personală; când a adunat mult material, are în față încercări desăvârșite sau nedesăvârșite ale înaintașilor săi și se mai adaugă și împrejurări ale vieții interioare care-l scutesc de plata unei ucenicii costisitoare și îl fac capabil să conceapă, să sistematizeze și să execute o operă mare în timpul anilor săi cei mai buni. Prin urmare adevărate rămân cuvintele sculptorului Constantin Brâncuși: «Lumea poate fi salvată prin artă». Îngenunchem în fața sculptorului Vlad CIOBANU, fiindcă simțim în el unul dintre atributele divinității: puterea creatoare.” El n-a murit ci a rămas în inimile noastre alături de marii noștri oameni de artă. Dumnezeu să-l odihnească în pace! ❤❤❤🙏🌹