Cântecul amintirilor - Ultimul haiduc © 🇹🇩 🇺🇸 🇷🇺 🇪🇦 🇱🇺 🇼🇫 🇸🇯 🇨🇭 🇲🇩 🇪🇺

🎼🎵🎵🎵🎤
Foaie verde matostat,
Măi,
Gheorghiță cu păr frezat,
Numai umbla noaptea-n sat,
Măi,
Că mândra s-a măritat,
Măi,
Mândra ți s-a măritat,
Of, of.
Și-a prins milă de bărbat,
Nu se mai uită...
La tine,
Vede satu'
Și-i... rușine.
Și iar verde matostat,
Măi,
Merg pe drum și dau din cap,
Lumea zice...
Că sunt beat,
Măi,
Da'... sunt cu gându' plecat,
Măi,
Da'... sunt cu gându' plecat,
Măi,
La mândruța mea din sat,
Măi.
Foaie verde
Ca aluna,
Aș muri
Da' nu acuma,
La toamna...
Când o da bruma,
În brațe...
La Caterina,
Of, of, of,
Să mor cu capul pe prag,
Of, of, of,
Lângă cine-mi este drag,
Of, of, of,
Să mor cu capul pe prag,
Of, of, of,
Lângă cine-mi este drag.
Ce-a lăsat,
Domnul Christos,
Să ia frumos...
Pă frumos,
Să trăiască...
Drăgăstos,
Să trăiască,
Drăgăstos.
Bate-mă,
Bate-mă,
Doamne cu paru,
Nu mă bate,
Nu mă bate,
Cu amaru,
Bate-mă,
Bate-mă,
Doamne cu bâta,
Nu mă bate,
Nu mă bate,
Cu urâta.
Și iar verde,
Ca aluna,
Aș muri da'...
Nu acuma,
La toamnă,
Când o da brumă,
Și când face...
Vinul spumă,
Of, of, of,
Să mor cu capul pe prag,
Of, of, of,
Lângă cine-mi este drag,
Of, of, of,
Să mor cu capul pe prag,
Of, of, of,
Lângă cine-mi este drag.
Foaie verde
Ca lipanu,
Foaie verde
Ca lipanu,
Of, of.
De trei ori...
Potcovii calul,
Leana mea,
Draga mea,
Ca să urc...
La mândra dealul,
Leano.
Hai, hai cu trăsioara,
Până-n deal la Mărioara,
Calul meu merge la pas,
Ș-apoi face popas.
Hai, hai cu trăsioara,
Până-n deal la Mărioara,
Calul meu merge la pas,
Ș-apoi face popas.
Urcai deal
La jumătate,
Urcai deal
La jumătate,
Of, of.
Căzu' potcoavele toate,
Leana mea,
Draga mea.
Căzu' potcoavele toate,
Leano.
Hai, hai cu trăsioara,
Până-n deal la Mărioara,
Calul meu merge la pas,
Ș-apoi face popas.
Hai, hai cu trăsioara,
Până-n deal la Mărioara,
Calul meu merge la pas,
Ș-apoi face popas.
Mărine, la nunta ta,
Mărine, Mărine,
Toate fetele jucau,
Măi dragă Mărine,
Numai una nu juca,
Mărine, Mărine,
Ședea-n poartă și plângea,
Măi dragă Mărine.
Mărine, să te usuci,
Mărine, Mărine,
Ca pâinea care-o mănânci,
Măi dragă Mărine,
Și ca vinul care-l bei,
Mărine, Mărine,
C-ai tot zis c-o să mă iei,
Măi dragă Mărine.
Las-o, las-o las-o așa,
Mărine, Mărine,
Că și eu m-oi mărita,
Măi dragă Mărine,
Mai la deal de casa ta,
Mărine, Mărine,
Și ți-oi frânge inima,
Măi, dragă Mărïne.
Liviu Vasilică
Va rămane vesnic
În inimile noastre:
Asa cum l-am cunoscut:
Optimist,
Bine dispus,
Și... plin de viață.
Cântecele sale...
Vor răsuna mereu.
Vor fi prezente
În amintirea oamenilor,
Și nu vor înceța:
Să uimeasca,
Să încânte,
Și să emoționeze.
▂ ▃ ▅ ▇ ▇ ▅ ▃ ▂ ☆♥❤

[@liviuvasilica9940]

Astăzi... ♀ pe 02 Iulie 2017 - ultimul haiduc... 💖 legendarul Liviu Vasilică, ar fi implinit 67 de ani. Plecat mult prea devreme din această lume cu dor, în cea fără de dor de parcă… se grăbea, parcă știa că nu are prea mult timp. Trebuia să adune în muzeul din casa părintească toate amintirile Teleormanului să-și invite prietenii din țară și să le spună tuturor cum e să fii atât de aproape de Dumnezeu. Liviu Vasilică ne-a lăsat cântece absolut minunate care vorbesc de la sine de frumusețea sufletului țăranului român, de acolo din suddul țării, din Teleorman. Liviu Vasilică a a redescoperit o lume minunată care părea parcă ireală- lumea satului românesc... Liviu Vasilică a slujit cu credință, dragoste și mult respect ținutul pe care la purtat mereu în suflet și în glas. S-a grabit să se înfățieze în fața lui Dumnezeu la doar… 54 de ani, când se afla în deplinatatea formei sale artistice, în plină glorie. Cred că nici lui nu-i vine să creadă că a plecat, cât despre cei care-l adorau - public, colegi de breaslă, familie, nici atât. De bună seamă, și lui Dumnezeu îi plac cântecele haiducești. Liviu Vasilică a scris slove de aur în cartea vieții sale, dar și în cea a folclorului românesc. Cuvintele vin greu, printre suspine adânci și lacrimi stăpânite cu greu la colțurile ochilor din partea colegilor săi. „Tare suntem nepregatiți să ne luăm rămas bun de la ultimul haiduc". Dumnezeu să o odihnească! Acolo, în pământul pe care l-a iubit și din care și-a tras sevele creatoare. Și să-i ierte păcatele, primindu-o în ceata de artiști aflată de-a dreapta Sa! „Pentru mine, cântecul este o rugăciune, amestecată cu bucurie, cu durere, cu tristeţe şi dor" 💙💛❤️ Rugăciune ce ne-a lăsat-o moștenire… balsam sufletesc spre a ne ajuta în vremi și peste vremi. Cântecul a fost viața, crezul și modul său de a ne spune: „Vă iubesc” Așa a câstigat un loc aparte în sufletele oamenilor. Cântând și iubind a zburat spre stele și... a rămas cu al lor cântec printre ele. Era un haiduc. Un căpitan de ceată. Nu-i mai căuta pe ciocoi de galbeni, căuta prin sipetele şi lăzile de zestre veşmintele tradiţionale ale românului. Le îmbrăca el, le dădea spre purtare tovarăşilor de haiducie cântată. Publicul spectator şi cel care iubeşte muzica tradiţională îl ascultă şi acum pe Liviu Vasili­că. Odinioară, televiziunea îl prezenta ca fiind unul dintre cei mai buni interpreţi de folclor. "A fost un interpret mai special, a avut calităţi reale de artist. Un mare culegător de folclor, gen literar şi muzical pe care l-a adus în scenă dar aşa cum l-a preluat, neprelucrat. Aşadar, a dat viaţă cântului… Exprimarea lui ţărănească, forma populară l-au propulsat către succes". A păstrat forma pură a cântecului popular. Era un artist deosebit. Ştia să şi joace, interpreta cântecul pe scenă, se transpunea în ţăranul autentic, adevărat, frumos şi cu cele mai alese calităţi. A fost un intelectual. Atât de bine se transpunea în omul de rând… A creat un stil de interpretare şi a acordat nobleţe fiecărui lucru pe care l-a făcut. A fost miruit de Dumnezeu cu un har. Mulţi vor astăzi să fie cântăreţi, artişti, dar trebuie să aibă şi har. El a avut din plin. Iată că după el au început să apară grupuri folclorice care au cântat întocmai versul popular. O altă reuşită a lui Liviu Vasilică este înfiinţarea grupului acela care a devenit vestit pentru că l-a plimbat şi l-a purtat pe toate scenele din ţară. Luându-l ca model, au apărut şi alte grupuri vocale". Era suficient să apară împreună cu "Teleormanul" pe scenă. Sala nu mai stătea "la locul ei", fremăta de aplauze. "Era un personaj permanent plin de umor, pus pe glume. Ca orice om, avea problemele lui, dar nu l-am văzut niciodată supărat. A reuşit să-şi frâneze unele porniri şi să-şi strunească necazurile. A fost un introvertit deşi avea momente când mai răbufnea. Astăzi, aud pe buzele tuturor «Hai, hai cu trăsioara», unul dintre cele mai populare cântece ale lui. A făcut din el un şlagăr. Indife­rent cine l-ar mai cânta nu o va face ca el. De aceea ar fi bine ca astăzi tinerii care vor să păşească pe acest drum să-l aibă ca reper pe Liviu Vasili­că. Fiindcă el se află în rândul artiştilor care au ştiut să înnobileze cântecul popular, care ne identifică pe noi ca români. Şi mai ales pe acei teleormăneni, pentru care îşi consuma energia atunci când ieşea pe scenă. Încerc să păstrez o amintire frumoasă şi îi invit pe tineri să-l aibă ca model…" A avut toate calităţile unui artist. În primul rând l-a cara­c­terizat naturaleţea. Mai departe, autenticitatea şi originalul i-au adus titlul de cel mai bun cântăreţ de folclor. Nu a căutat să copieze nimic... nimic! A cântat şi a jucat aşa cum a simţit el melodia şi muzica populară. Asta cred că l-a făcut să fie îndrăgit, iubit şi uneori chiar venerat de public. Era culegător de folclor din zona pe care o reprezenta, dar îl vedeam şi cum apare cu piese noi. Toate amintirile legate de el sunt frumoase. Ne bucuram unul de succesul altuia… plus că nu l-am auzit niciodată vorbind de rău pe nimeni. Era considerat unul de ai noştri, un băiat simplu, nu a avut niciodată aere de vedetă. O persoană modestă, în pofida succesului. Făcea conversaţie cu toată lumea, nu era un tip preţios. Era primit cu aplauze şi pleca cu aplauze. Liviu Vasilică nu a vrut decât sa poată zburda călare pe murgul său pe câmpiile întinse din Teleorman și să-și cânte cântul - cui o vrea să îl asculte. A reușit mai mult de atât... A reușit să facă cunoscut folclorul zonei sale întregii țări. „Pe la noi pe Teleorman frumos cântă-un cuc bălan" spunea el. Și acum, la ani de zile de la disparitia sa, aceste versuri ne vor aduce aminte de vremurile de haiducie pe care cântecele sale le invocau cu atâta patimă. „Muzică, tu eşti tovarăşul meu de zi şi de noapte, la durere şi la fericire. Tu eşti apa răcoritoare în pustiul vieţii mele”. 07/18 800,326 900,040 8 18 H 18 1,201,617 11/23 8 pm 1,300,923 12/14 H 13 💖💃🕺 1,399,325 1 1 2020 H 1 1,500,869 1 30 H 1

[@liviuvasilica9940]

Dar numele opaițului s-a mai rãspândit și altfel. Era la noi pe o ulicioarã un om voinic, roșu, poreclit Buhosul. Avea un câine alb, grozav de voinic. Mare mi-a fost ciuda, când a luat numele opaițului nostru și și-a botezat cu el câinele! Știu cã ne-am strâns atunci o mulțime de copii și ne-am dus la câine, sã ne rãzbunãm. - Vulcan... l-am chemat încet, și când am vãzut cã javra își ciuleste urechile și mârâie, am revãrsat asupra lui o ploaie de pietre. Una a nimerit în fereastra lui Buhosul și a avut mama ce plãti dupã aceea... Dar numele avea sã se rãspândeascã neîncetat. De la câinele Buhosului a trecut la javra clãpãugã a doamnei „feșterese”. Era o dihanie cât o cârtițã și dormea cap la cap cu feștereasa, pe aceeași pernã. Se pupau bot în bot, dupã ce mâncau dulceațã, pe gang, la umbrã. Asta n-am putut-o rãbda. Am simțit cã nu i se potrivește unei javre un nume așa de frumos! Unui câine voinic, cum era al Buhosului, i se potrivea. Dar cum sã îngãdui sã-l deie unei javre, unei cârtițe mârâitoare? M-am rãzbunat și-mi pare rãu și azi. Într-o zi, cum mergeam la prins vrãbii pe pârâul Cânepii, am luat cu noi o mulțime de câini. Așa ne era nãravul și nu degeaba ni se spunea cã umblam cu câinii la pãscut. Deodatã, dupã ce prinsesem un sân de vrãbioi, am vãzut cum vine pe o cãrare javra, pesemne rãtãcitã de stãpânã. Au dat nãvalã toți dulãii nostri! A fost o flocãialã nemaivãzutã! Javra festeresei a rãmas încãrare, cu urechile rupte, spartã de colți într-o mie de locuri. Asa o vãd și azi: prãbusitã în cãrãrușa aceea și sângele i se scurgea la vale... Dar ne-a plãtiț-o feșterul, mie pe mie: a venit cu pușca și a împuscat toți câinii din vecini. Parcã-l vãd: voinic cât un malac, cu pușca la ochi! Tãrcuș al nostru a zãcut trei zile cu alicele în pântece. I-am fãcut o înmormântare frumoasã. Am oprit din curs pârãul grãdinii. L-am potrivit pe Târcuș într-o gropușoarã. Dupã aceea, am dat iar drumul apei. Cum din întâmplare bãteau clopotele pe deal, la un mort, noi copiii, am început a plânge... De atunci nu l-am mai putut suferi pe feșter. Când îl întâlneam, sãream gardul în grãdini. De la câini, numele opaițului a trecut la fãpturi mai de soi. E destul sã amintesc de armãsarul popii. Era cât dâmbul și negru ca pana corbului. Când l-am vãzut, am spus: - Acestuia, da, i se potrivește numele...

[@liviuvasilica9940]

Cât de bine semãna cu faurul de pe opaiț, Vil-potcovarul! Asta, mai cu seamã când îi țîșneau scânteile de sub ciocan... Țin minte cã ne-am dus o mulțime de copii în ușa covãliei și am prins a striga, arãtându-l cu degetul: - Vulcan... Vulcan! - Scoate banii din ciocan!... (ne-a rãspuns el, și l-a umflat râsul.) Dar nu s-a prins de el porecla. Avea și așa destule! I se spunea "Țâncul pãmântului", "Mustațã arsã", "Clește ține-l cio-can dã-i", și altele asemenea. Pentru cã de câte ori treceam pe la el pe la covãlie îl arãtam cu degetul și-l porecleam Vulcan, mi-a pus și el o poreclã. - Vulcan, Vulcan... (strigam eu.) - Pui de golan... mi-a rãspuns el, zvârlind dupã mine cu o așchie de copitã. Într-adevãr, avea de ce-mi spune așa, pentru cã tata era dus în lume, departe, la câștig. Porecla aceea m-a urmãrit toatã copilãria. Chiar și în pragul întâiei tinereți m-au mai blagoslovit cu ea, mai cu seamã feciorașii oamenilor cuprinși. Strigau în urma mea, așa, cu deosebitã plãcere, cãci știau cât mã doare. Și azi, când trec prin sat, pe lângã cete de copii, aud: Vulcan, Vulcan, Pui de golan... Mã întorc și-i privesc zâmbind, în viorelele și-n stânjeneii ochilor. Sã vãd: oare dupã mine strigã? Dar nu! Se strigã așa, între ei, când unul face o poznã și stricã jocul!

[@liviuvasilica9940]

Cine a spus cã raiul se aflã pe altã lume, se vede cã n-a gustat poame din grãdina lui Bursuc. Aveau gust acriu și erau roșii pe crengile dinspre rãsãrit. Te amețeau goldanele și-ți lãsa gura apã dupã perele ciuciuvele. Cum sã nu sari gardul, când îl vedeai pe Bursuc mergând spre crâșmã? Voinic ca bivolul, cu plete dese sub pãlãrie, când se așeza acolo, dupã masã, pârâia scaunul sub dânsul... Bea cu feșterul, pânã i se înrosea nasul ca o goldanã. În vremea asta, noi ne umpleam bine sânul cu tot felul de poame și o rupeam la fugã. Aveam un loc al nostru, unde le mâncam așa de repede și cu atâta poftã, cã ne scãpãrau dinții. Asta a mers așa, pânã spre toamnã, la coptul perelor pietroase. Atunci, bucuria raiului s-a sfârșit rãu de tot. Ne-am fost urcat vreo șapte în vârful pãrului. Bursuc se prefãcuse de dimineațã cã merge la târg, cu o traistã mare în spate. S-a întors pe alte ulițe și tocmai când ne era nouã lumea mai dragã, îl auzim la tulpinã: - Ia coborâți, câte unul, hoților! He, va sã zicã, voi... Întâi am rãmas încremeniți, toți! Cum sã coborâm în gura cãpcãunului? Ne-am coborât din creangã-n creangã, am sãrit jos, am rupt-o la fugã care încotro. Fricos și slab, a rãmas în vârful pãrului, singur Filimon. - Mamã, mamã, vino și scapã-mã! plângea el în gura mare. - He! Taci! a spus Bursuc, la o vreme. Coboarã cã nu-ți fac nimic, Filimoane! Nu striga așa, s-audã oamenii... - Dar chiar nu mã bați? a scâncit Filimon, începând a scoborî. - Nu, nu te bat! Ești și așa destul de prizãrit! Mie mi-i milã de copiii slabi! - Atunci cobor, a oftat Filimon. Da-mi lași și perele din sân? - Da, bãiete. Ce, n-am destule? Și Bursuc se prefãcea cã râde cu bunãtate, dar de fapt rânjea într-un dinte. De râs, nu putea râde niciodatã. Cãci pentru râs îți trebuie sã fii întâi și-ntâi om bun la inimã. Destul cã Filimon s-a lãsat pãcãlit. Când a sãrit jos, vrãjmașul l-a însfãcat de gât. I-a tras atâția pumni si i-a frecat urechile pânã ce bãiatul nici n-a mai putut striga. S-a îmbolnãvit de-a binelea. Cãtre scuturarea frunzelor era și el galben ca grãdinile. Apoi, a venit iarna, si mi-l amintesc cum tremura de frig între pernele patului, cu toate cã focul ardea zi și noapte. În vremea asta, Vulcan al nostru îl pãzea din înãlțimea hornului și-i ținea de urât. Viforele galopau în lungul ulițelor, se izbeau de uși, sãreau peste acoperișul casei, cu niște aripi albe, de fantasme. Fumul seului ne intra în nãri, ne înnegrea obrajii. Totul mirosea a seu rânced. Tuseam toti, dar mai cu seamã Filimon tusea de cum se aprindea flacãra pe horn. Scuipa sânge. Îi sticleau ochii în arșitã. În iarna aceea am urât opaițul. Și nu numai din pricinã cã ne îneca fumul. Într-o searã, s-a sfârșit turta de seu. Alta nu mai aveam de unde lua. Berbeci de tãiat aveau altii, nu noi. Se afla în gura podului o oalã cu unturã. De asta am urât opaițul: cã a trebuit s-o împãrțim cu el. O lingurã în tigaie, alta în hârbul de pe horn. Dacã n-ar fi fost Filimon bolnav, floare la ureche! Stãteam pe întuneric, dar n-am fi dat hârbului un strop de grãsime. Așa, din pricina asta, mâncam cartofii tãvãliți prin sare. Uneori, mama punea untura în hârb cu atâta zgârcenie, încât flacãra abia se zãrea cât o scânteie și abia se desluseau lucrurile din casã. Iarna se lungea cu geruri și cu viscole, în timp ce grãsimea din oalã scãdea de la o zi la alta. Ne era teamã la toți cã într-o searã vom rãmâne pe întuneric. Cel mai tare se temea Filimon. Pereții se afumaserã de-a binelea. - Aprindeți lumina! a strigat el într-o noapte. Ne-am deșteptat toti. Flacãra opaițului murise. - Și s-a sfârșit grãsimea! a oftat mama. De unde sã iau alta? Care vecin îți împrumutã din sãrãcia lui? A ieșit afarã și i-am auzit strigãtul la gardurile vecinilor. S-a întors tot cu mâna goalã, cum se dusese. Abia a treia zi a gãsit seu, într-un sat vecin, unde pieriserã multe vite de dalac. Atunci, Vulcan ne-a devenit iar prieten, mai cu seamã din seara când s-au strâns la noi multe gospodine, la o clacã de tors cânepã. Parcã le vãd, pe lãiți, în zbârnâitul fuselor. Degeaba trãgeau mucul de peticã al opaițului, cu acul, ca sã mãreascã lumina! Vulcan lucea în felul lui, ca un ochi de zgârcit. Tresãrea și lumina frumos doar când se deschidea usa și intrau alte clãcașe, rostind din prag: - Bunã seara, sã creascã claca mare! - Sã se ridice cânepa cât fetele, urau unii bãrbați bãtrâni, veniți de urâtul nopții. Odatã, când a intrat moșul Alexa-fluierașul, i s-a fãcut îndatã loc de cinste. O vecinã a pus fundul de mãmãligã pe cofa cu apã, și moșneagul s-a asezat frumos, mângâindu-și mustața albã. Nu se lãsa rugat, când era vorba de cântece. Își încerca fluierul. Dupã aceea parcã încãperea se lãrgea, grinzile parcã se ridicau undeva, sus de tot, și s-auzeau pãsãri de codru și ciocârlii. Micã era para opaițului, dar lacrimile tot se zãreau strãlucind în genele femeilor. Mai cu seamã una, Duroaia, lãcrãma din tot nimicul! La botezuri, la nunți ori la mort, ea lãcrãma deopotrivã. - Foaie verde trei aguzi, a început moșul Alexa, punându-și fluierul pe genunchi, și Duroaia a stat din tors, simtindu-și o lacrimã fierbinte în vârful nasului. - Cã așa lãcrãmezi tu... a dojenit-o încet vecina. La ce, Anicã? Are sã-ți sece lumina ochilor... - Toate-s triste pe lume... a rãspuns ea. Unde te-ntorci, numai lucruri triste. Bine cã mai sunt lacrimile... Peste sopotul lor, tremura glasul bãtrân al fluierarului: Foaie verde trei aguzi, Sus în munți, la-nalte curți, Sub cei pomi, sub cei pomuți, Când boierii stau la masã, Eu le țin lumina-n casã. Când fu sã m-asez si eu, Boierii se uitã rãu. Când iau o îmbucãturã, Mi-ajung lacrimile-n gurã... - Da, pretutindeni bântuiesc tristețile - a oftat Duroaia, ștergându-și ochii. De ce, adicã, dacã înting și eu în strachinã, sã-mi ajungã lacrimile-n gurã? - He, Anicã, sunt locuri unde lacrimile nu pãtrund... Bunãoarã, feșterul: are atâta avuție, încât n-au unde mai încãpea și lacrimile... Ia uitați-vã afarã: zãriți câtã luminã are el la fereastrã? El are lãmpi cu talgere albe, în timp ce noi n-avem seu pentru opaițuri. Dar ce sã mai grãim, când așa-i rânduiala lucrurilor...

[@liviuvasilica9940]

Nu știu de ce, dupã ce s-a dus moșul Alexa, m-a cuprins o dorintã grozavã sã mã duc la feșter, sã vãd cum aratã lãmpile cu talgere. M-am furișat afarã. Am mers repede spre casa feșterului, printre troienele mari cât gardurile. Șuierau vânturile în brazi. M-am suit pe un prichici pânã la geamul larg, acoperit cu perdea albã. Dinlãuntru s-auzea râsul gros, puternic, al notarului, râsul ascuțit al feșteresei și cel aspru, hurducat, al feșterului. Am zãrit doar niște mâini cu inele și m-am lãsat pãgubaș, cãci mã ardea frigul. Dar tot nu m-am stãpânit pân' n-am vãzut capul boierului și lãmpile cu talgere, în altã searã, când feșterul a fãcut clacã de dezghiocat fasole. Așa avea el obiceiul: ca sã nu cheltuiascã bani multi, tocmind oameni cu ziua, fãcea clãci. Veneau mai cu seamã lingurari de sub Obârșia și fel de fel de copii sãraci. Tuturora, feșterul le spunea "cumãtru", ca sã-i ridice în cinste. Pentru lucrul la clacã, lingurarilor le îngãduia sã strângã vreascuri de prin pãduri. Copiilor le dãdea la urmã câte-o hrincã de pâine și se duceau pe la casele lor cu credința cã li s-a fãcut un mare bine și cã feșterul e bun de pus la inimã. Eu îl știam altfel, de când cu împușcarea câinilor. I-aș fi tras bucuros cu piatra-n cap. Totuși, i-am dezghiocat o noapte întreagã fasole boante, în dorul de a vedea lãmpile. Când am deschis ușa, am vãzut lingurarii la para unui opaiț, într-o încãpere îngustã, cu pereții înghetați. Toți, dupã ce dezghiocau o pãstaie-douã, își suflau în mâini. Copiii stãteau cu picioarele sub ei, sã și le apere de frig. M-am așezat între dânșii. Deghiocam, dar întruna îmi furișam ochii spre o ușã cãptușitã bine. Tocmai pe când un lingurar începuse a povesti o întâmplare de la moșia Bursucilor, ușa cãptușitã s-a deschis deodatã. Capetele s-au întors toate spre o încãpere cu icoane multe. În mijlocul unei mese, între capetele musafirilor, lampa cu talgere strãlucitoare semãna cu o pasãre din basm. O înconjurau pahare și carafe pline cu o bãuturã încã aburind. Notarul, descheiat la pieptul pãros, râdea în hohote. Feștereasa era roșie la fațã. Între ei sta un fel de pociturã cu capul mic ca o mãciulie, îmbrãcatã în straie nemțești. -Stãpânul pãdurilor, a soptit un lingurar, când ușa s-a închis repede. M-am lipsit de hrinca de pâine de la urmã și am fugit acasã. Filimon dormea. Luminița opaițului tresãrea pe horn de câte ori treceau vântoasele pe deasupra casei. N-am cuvinte sã spun cât de sãrac și urât mi s-a pãrut atunci hârbul de ceaun! M-a cuprins o dorințã fãrã margini, sã fug în lume și sã trãiesc lângã lumina unei lãmpi ca a feșterului. - Ce am vãzut nu se poate spune, i-am soptit lui Filimon, culcându-mã lângã dânsul. Este la feșter o lampã frumoasã ca pasãrea mãiastrã. Cred cã dac-o vezi o datã, n-o mai poți da uitãrii. Filimon s-a ridicat în capul oaselor și aproape cã râdea de bucurie: - Are aripi? Dacã are aripi, poate zbura într-o noapte pân' la noi la fereastrã. Ce pãcat cã nu mã pot coborî din pat, sã mã duc s-o vãd... Și ce mai are în afarã de aripi? - Are multe lucruri, Filimoane! Stã într-un picior alb, înalt, ca un cocostârc pe baltã. Fã-te sãnãtos mai repede, s-o vezi și tu... - M-aș face sãnãtos, dar babele spun cã boala mea are numai un leac, zeama de hârlet. Știi ce-i aceea? Am tãcut mult. Tot în clipa aceea s-a stins și opaițul, cãci se gãtise grãsimea. Afarã, viforul se domolise, culcându-se în râpi și în dosul gardurilor. Și am visat pân' la ziuã lampa feșterului, prefãcutã într-o pasãre albã, minunatã. Toatã noaptea am tresãrit prin somn.

[@liviuvasilica9940]

Într-un târziu, opaițul a fost trecut în altã stãpânire, la un om de sub codri, unul Sacâz, cuprins cu totul de patima strașnicã a cititului. Avea cãrți vechi, cu litere chirilice și niște ochelari cu lentilele plesnite. Așa-l țin minte: uitându-se la mine cu ochii umflați dupã lentile, ca niște bulbuci tulburi. Altfel, când îl întâlneai pe drum, avea ochi albastri, blânzi, de bunic. Dar cum și-i ascundea dupã lentilele acelea, așa de tare i se bulbucau, încât îl visai noaptea. Dar câte lucruri cunoștea cãrturarul Sacâz! Rãsfoia filele încet, parcã deschidea întruna niște uși minunate. Strașnic îl mai iubeau copiii pentru asta! Ograda strâmtã i-o nãpãdiserã bãlãriile. Cocioaba i se strâmbase, era intratã în pãmânt pânã sub ferestruicile mici cât niște obraji de copil. N-avea nici câine la casã. Avea însã o taradaicã (cãruțã), mai mare dragul! Iapa oarbã avea pielea asa de plesnitã în toate pãrțile, încât oameni rãi îl sfãtuiau sã ia acul și sula, s-o cârpeascã. Bãtrânul Sacâz nu le rãspundea nimic. Se adâncea în ceasloavele lui. La anumite zile, își înhãma iapa, și când ieșea în drum, taradaica suna, scârțâia și scheuna din toate roțile și încheieturile, încât câinii se smuceau în lanțuri lãtrând. S-adunau mulți copii, petrecându-l pânã departe, în strigãte și urale. - Sã aduci cãrți cu povești, uncheșule! strigau ei, în timp ce taradaica se îndepãrta sub un sul alburiu de colb, spre zarea surã unde se nãzãreau clopotnițele târgului. Dupã ce pleca el, ulițele se pustiau parcã, zilele ni se pãreau lungi și fãrã rost. Dãdeam târcoale cãsuței de sub codru. Apoi, într-o bunã zi, ne pierea glasul de bucurie, când îi vedeam taradaica în ogradã... Acestui bãtrân i l-a dat mama pe Vulcan, și îndatã am socotit cã am drept mai mare decât toti ceilalți copii, la ascultarea basmelor. Când am intrat în cocioaba lui, am aflat un întreg sobor de bãieți, stând tãcuți, umãr la umãr, ascultând. Pe cel ce sta în dreapta bãtrânului l-am repezit cu cotul, l-am rãsturnat și m-am așezat eu în locul lui, drept sub luminița opaițului. Au mârâit bãieții la mine, am mârâit eu la ei, dar Sacâz ne-a potolit pe toți, îndreptându-și spre noi bulbucii de dupã lentile. - Tãcere, cãci acum Sindbad-corãbierul pornește în altã cãlãtorie... Dar cât se chinuia moșul Sacâz! Prindea greu literele în lentile, asuda pânã le rânduia în cuvinte și-n propoziții, așa încât dezlegarea unei pagini ținea de cu searã pânã cãtre cântarea de miezul nopții a cocoșilor. Opaițul sfârâia sus, deasupra noastrã, plesnea din flacãrã, în timp ce duhoarea grea de seu rânced ne intra în nãri, în grumaz, pânã-n adâncul inimii. Cojocul lui Sacâz mirosea a seu, totul mirosea a seu în jurul lui, de la o poștã. Dar tot mai bun era opaițul decât întunericul ori lumina singuraticã a stelelor. Uneori veneau pãrinții sã ne împrãștie soborul. Veneau mânioși-foc, suduiau pân' la prag, pânã ce auzeau glasul bãtrânului. Atunci, își încrucișau brațele pe piept, se sprijineau de pereți ori de blana ușii, și cãdeau într-o adâncã ascultare. Mai târziu am aflat cã era o rușine sã mergi la cocioaba cãrturarului. Am aflat asta în ziua când un vecin și-a bãtut bãiatul pânã la sânge, cã-l face de râs ducându-se s-asculte drãvãniile din gura unui calic. - Eu am avere, mã! striga vecinul, izbindu-l cu hãțurile. Hai la plug, boule, cã pentru tine rabd și muncesc. Hei... las' cã i-oi arãta eu lui Sacâz cum s-ademenesc copiii! Acel vecin s-a tinut de cuvânt într-un chip grozav.

[@TomisHarena]

Hai Sud ! Hai Marin PREDA, Hai Maria TANASE, Hai Fănuș NEAGU.

[@petrumuresan3491]

Cel mai mare ,,teleoltean " cel mai drag al meu! Iubesc muzica lui și ce reprezintă, zice un ardelean !

[@nicuandries5073]

TITAN AL MUZICI NOASTRE A ROMĂNILOR

[@varanhia]

Esti ingerul nostru!

[@OfeliaFulviaOdangiu-re7zb]

Mulțumesc mult ansamblului Liviu Vasilica!🎉🎉🎉🎉

[@vladilie5564]

Asta-i muzică românească ce trebuie ascultată, nu manele sau muzică turcească...trăiasca Romania!!!💪💪💪

[@adrianciobanu5856]

Romii își ascultă muzică că îs majoritatea în romalandia e altă istorie

[@marusmarus3853]

ROMÂNIA RESPECT! ! !

[@marusmarus3853]

ROMÂNIA RESPECT! ! !

[@marusmarus3853]

ROMÂNIA RESPECT! ! ! !

[@marusmarus3853]

ROMÂNIA RESPECT! ! ! !

[@irinapruncu6436]

😢Frumoase melodi Dumnezeu. sa l ierte.

[@getatoma6536]

Se vedea ca e un intelectual , un om cu o cultura . A fost un culegător de folclor autentic din zona lui. Dumnezeu să-l odihnească în pace.

[@vasilicadutu2379]

Medic

[@hanganalexandru-radu1392]

Nu se va mai naște un om ca tine …. Dumnezeu să te ierte Liviule…

[@claudiumoldovan2606]

De ce să îl ierte , poate să îl hodinessca

[@natalitabanu7063]

Nici éu!nu vreu dusmani! Ca mie drag sa fiu iubita

[@valentinspiridon7979]

Respect. O eminență de om. Om mare al României !!!

[@marusmarus3853]

ROMÂNIA RESPECT! !

[@PetruDema-o5e]

❤❤❤❤❤!!! Din partea unui ARDELEAN....

[@vyrus0216]

Te rog Doamne sa ma intorci in zilele astea. Decat in ziua de azi numai bombardieri interlopi si ciori prefer viata deodata .la tara cu bunicii si sa ascult muziica populara. Si sunt cel mai fericit. Nu bani nu figuri . ❤

[@dragosfilip9067]

domnu.liviu.vasilica.bunul.dumnezeu.sa.va.odihneasca.in pace.toate.cintecele care lea-ti.cintat ati.inveselit.o.lume.intreaga.

[@petreamaria5397]

Pe marele artist Liviu Vasilica nu il poate imita nimeni,cu tot respectul si simpatia d-lui Romica.Liviu Vasilica este unul singur a spus-o chiar Florin Vasilica!

[@marusmarus3853]

ROMÂNIA RESPECT!

[@veturiapetric9564]

Nu il vom uita niciodata.dzeu sa il odihneasca.👍💖

[@elenaflorinaconstantin8748]

Ai fost și vei rămâne mereu nemuritor,o voce de aur a muzicii populare!UN ÎNGER!

[@elenabaciu5725]

🌷⚘🌸⚘🌷 DUMNEZEU SAL ODIHNEASCA IN PACE

[@crisuelena190]

Pe Vlasca și Teleorman a răsunat muzica lui Liviu Vasilică și o sa răsune cât va fi România în lume.

[@mariapitis9819]

Sint cele mai frumoase cintece

[@evailisie404]

Liviu.Vasilica.a.fost.un.artist.deosebit.al.Judetului.Teleorman.Dumnezeu.sa.il.ierte.si.sa.il.odihneasca.in.pace.amin..

[@elenabizineche8202]

Un, rapsod, un, om, de, aur, o, valoare, artistica, Romineasca, 🇻🇳🇻🇳🇻🇳♥️♥️♥️

[@marinstanoi9642]

In 2004 ne-a părăsit ! ... La hanul Manuc , ne-am văzut ultima dată, isi prezenta " trupa " ...noi beam bere , Dumnealui ...lichior ! ...Un om deosebit ! ..si uite , asa , a fost si nu mai este , decât o " amintire " plăcută ! Să-i fie țărâna usoară !

[@violetaursu4136]

Ce pacat cel mai mare haiduc nea părăsit dar nea lăsat alți haiduci și o mare comoara de cintece. Va mulțumim.

[@eugeniamanole6761]

Dumnezeu sa-l odihneasca!!Un artist desavarsit, mare profesionist, ce a incercat sa duca tot mai departe, traditia folclorului romanesc, prin cantecele sale

[@cristianascripcariu9556]

Adevărul este că sunt magnifici. Nu așa că românii sunt frumoși și talentați, sunt reprezentativi. Gata, hora acuma!

[@mariapaunoiu328]

Muzică adevărat romîneasca o ascult cu mult drag Multumesc că există

[@lenutachiriacescu2958]

Au cantat la nunta Nepoatei mele ! Dumnezeu să-l odihnească în pace! Un munte de talent! Respect și prețuire! Veșnică pomenire

[@jimmcmanus1933]

51.7K; 3,602,277 N 04;l; 52.4K D 11; 52.5K D 16;

[@anastefan4172]

@@jimmcmanus1933 5h7j7j7j6j6j6j4

[@jimmcmanus1933]

53.9K Mar 23;

[@saftadinulescu3614]

Cu câtă bucurie și plăcere era ascultat. Dumnezeu să-l ierte! Și să - l așeze la dreapta Sa!

[@marinvijule69]

TRAIASCA TOȚII ARTISTI CARE AU CINTAT CU ARTISTUL, LIVIU VASILICA. A FOST UN ARTIST FENOMENAL. PACAT CA A MURIT. DUMNEZEU SĂ Îl IERTE.

[@florianpaica303]

Cele mai msre regrete dtaga MAESTRE va iupbim si pe lumea ceslslta

[@constantinlazar8302]

Ramine un rege al CINTECULUI POPULAR ROMANESC , Vasilica pentru noi ROMANII VEI RAMINE UN IDOL

[@nataliaculiuc3112]

Dumnezeu, Să-ți Țină Bunul ,ln Lumina ..

[@feliciazamfirescu1205]

Liviu Vasilică ptr. ROMANIA rămîne tezaurul de Aur al poporului Român de ne uitat ,Dumnezeu să-l odihnească în pace ,ne lipsește foarte mult

[@gabrieladimingeana7614]

Ce se intimpla,de ce ne mor valorile Romaniei.Dr.Liviu Vasilica,ce frumusetii ale culturii ne-ati lasat.Valorii ale Romaniei.

[@fx2725]

De ciroza a murit, ca era un alcoolic

[@LucretiaRobu]

Oameni Frumoși ! Rămân în sufletul nostru! Nemuritori!

[@vioricastavita3694]

Какие мужчины красиво поют, и красиво одеты, как настоящие мужчины, так впечетляет. Молодцы. Спосибо что поделились радостями.

[@cocojumbo6028]

I love you ....Liviu Vasilica!

[@mariaapetrei9201]

DUMNEZEU SA TE IERTE SA TI DE-A PACE ȘI ODIHNĂ VEȘNICĂ 🙏🙏🕯️🕯️➕🌹🌹 VEI RAMÂNE IN INIMILE ROMANILOR CU FRUMOSUL REPERTORIU PE CARE L-AI LASAT ❤️🇷🇴🌹🌹🌹🌹

[@LucretiaRobu]

Ce mai frumoși oameni!😢😢❤❤😢❤

[@marusmarus3853]

ROMÂNIA! !!!

[@bogdanpisi6761]

Bărbați adevărați aleși pe sprânceană,respect maestre

[@hamurariurobert5567]

Un rapsod al cantecului neamului romanesc , domnule Liviu Vasilica cand ati plecat de langa noi , am devenit mai orfani ca neam .

[@ivanar9590]

Ovo je savršenstvo!!! ❤❤❤

[@ionutanghelescu5312]

Nu se mai naște Liviu Vasilică niciodată Bravo

[@victormuresan4446]

Sunt ardelean,dar iubesc muzica lui Liviu Vasilică. A fost un mare român.

[@raduraul5044]

pacat ca esti printre putinii!ardelenii au uitat ca noi regatenii i-am scos din iobagie si acum ne injura si ne jignesc1dar de ce sa ceri urmasilor iobagilor,unde caracter nu e ,nici recunostinta si bun simt nu e!ai tai ardeleni canta cu mandrei ”noi suntem romani” si alte cantece patriotice,dar dupa ce canta refrenul noi suntem aici pe veci stapani il voteaza pe iohanis,kelemen,barna,orban ,noc si alti antiromani!

[@ivanchirila5909]

@@raduraul5044 bine punctat! respect si nota 10 din partea mea.

[@petrutaalexandru7492]

Ar trebui să fie difuzată la televiziunea română mereu . Asa poete nu uităm că suntem Români .

[@profirabrezeanu4610]

Dumnezeu să te odihnească în pace suflet minunat..... Ai plecat prea devreme dintre noi...... dar prin cântecele tale ești mereu cu noi și în inimile noastre

[@tudoraionasscu9541]

Cel mai mare artist haiducesc care l-a pierdut România, Dumnezeu sa-l odihnească în pace!

[@ginapostolache4945]

..Lectie de dragoste...din Teleorman! Azi este....2022!Nu te vom uita. Liviu Vasilica.

[@marcelgabrielsvr2549]

Liviu Vasilica a fost un mare artist.. Jos pălăria pentru talentul lui👍👍👍!!Trebuie promovat mai departe pentru folclorul romanesc.. Tot respectul pentru familie!!

[@Clara-zv4hz]

Olteni au cântecele cele mai frumoase ❤❤❤❤❤

[@tuturudhfufurduhdfbeyeydyr7554]

O PERLĂ A CULTURII ROMANESTI!

[@miroljubstojanovic1129]

Bravo, bravo, bravo! Pozdrav Vlasima hajducima iz Srbiju.

[@mariaerdei-uw6vc]

Respect și odihnă veșnică

[@rozaliabalogh9472]

In 19 octombrie s-au împlinit 16 ani de când maestrul Liviu Vasilică a plecat la Ceruri.Dumnezeu i-a ascultat ruga și l-a luat la El toamna când face vinul spumă, așa cum canta el.Doctorul sufletelor noastre a plecat acolo sus,dar aici pe pământ ne-au rămas cântecele sale că să ne mai aline dorul de el.Sunt unguroaică din Ardeal,dar nu trece o zi fără să ascult cântecele lui.... Dumnezeu să îl odihnească în pace și să îl așeze în rândul celor drepți!

[@catalinilie306]

Frumoase cuvinte.

[@elenabaciu5725]

AMIN

[@vitaliemosneag5973]

Salutare din Republica Moldova 🇲🇩

[@stelapopa9191]

Este UNICAT, va rămâne veșnic de neuitat și mereu îl voi asculta, felicitări fiului care a ales să-i ducă mai departe tot folclorul.

[@jimmcmanus1933]

55.7K J 28;

[@marusmarus3853]

ROMÂNIA RESPECT 2023 !

[@florinbatfoi8282]

domnule Liviu dacă mai trăiati cântați foarte frumos si aveți melodii superbe din Teleorman vă iubește toată lumea ne place mult glasul sincere regrete Dumnezeu să vă odihnească în pace si lumina

[@ioanbuda6244]

frumos frumos frumos foarte frumos

[@marusmarus3853]

ROMÂNIA!

[@elenazar6469]

Vom pastra in amintire si cu drag cintecele luiLiviu Vasilica .

[@tanasecondrea1033]

Aceasta esg Este adevarata muzica populara Care daiinuie la romani Eu am ascultat o de mic copil si Nu m am saturat de ea este comoara poporului roman si a romaniei

[@michae.n.9426]

Părinții mei au ajuns amândoi la tine anul trecut. În timp de 3 zile s-au dus. Cântăle ceva frumos că așa te-au plăcut. Durere care nu are descriere. Uite așa se duce o generație 😭. Că nu-i limba mai frumoasă și mai armonioasă ca limba noastră. Trăiască folclorul românesc. Trăiască România. Țară binecuvântată si apărată de Dumnezeu.😇🙏

[@ilie-elviscaldararu9946]

UN TELERMANEAN A CANTAT CAT TOT TELEORMANUL

[@doinabucur7177]

Cel mai bun cîntăreț din Teleorman Dumnezeu să îl odihnească în pace și să ne bucurăm de cântecele lui

[@zopotilagabriela3933]

În memoria lui Tatăl meu si Vecinul nostru LIVIU Vasilică. Si Telormanului nostu Dumnezeu sa i Odihnească în Pace....Asa este Amin..

[@fanicafundenianu6748]

Amintire,

[@fanicafundenianu6748]

Nu, pot sa, comentez, DOAR, CEI, trecuți, știu,

[@marussmaruss5510]

ROMĂNIA !

[@borcan7309]

Ma sincer nu am ce comenta, decât respect , mult respect

[@mariomarian647]

Odihneste-te in pace domnule doctor, de trupuri si de suflete!

[@chiriacnicolae9168]

Nu pot sa ascult Liviu Vasilica fără lacrimi în ochi. Dumnezeu să-l odihnească în pace.

[@jimmcmanus1933]

51K S 23;

[@auricamagda8399]

Ce păcat de marii noștri artiști că se sting prea repede,cum a fost și marele cântăreț Liviu Vasilica, Dumnezeu să îl odihnească în pace!

[@karinavanessa9961]

Liviu Vasilica roagă-te pentru artiști adevărați sa nu mai fi e răutate între ei. Dumnezeu sa te odihnească în pace, cu dragoste Mioara Grigorescu.

[@floareapirlogea8047]

De regretat nu se va mai naste un altul ca el care sa reprezinte ,asa de bine iubitul meu teleorman

[@MihaiSimion-o8s]

Greu de mai naște așa om talentat și de calitate umană

[@andreyutzuandrei6472]

Îmi aduc aminte de bunici când ascult cântecele astea, amintiri frumoase! Ce a fost nu va mai fi! 😓💔

[@iondinca136]

Dumnezeu să-l odihnească în pace

[@mariapetrea7958]

Liviu Vasilica,ne lipsești mult prieten drag,vocea dumneavoastră mi-a rămas întipărite în suflet și în gând.Dumnezeu sa va odihnească în pace.De ce oare Dumnezeu ia acest oameni buni și talentați?

[@PetruDema-o5e]

Dumnezeu să-l odihnească în pace!!!

[@doinabobar7338]

Odihna vesnica maestre!

[@getatoma5754]

În tot ce făcea pe scena se vedea ca are o cultură solida. Era un intelectual. Grupul nu mai e la fel de la dispariția lui.

[@vioricanistor8644]

Respect ptr domnul doctor și solist de muzica zică populara Liviu Vasilica a contat muzica din YELEORMAN NEMAIPOMENIT DE FRUMOS DUMNEZEU SAL ERTE

[@sorinadrianpatrascu9012]

Da.Fain copil Vasilică.Un vis😉❤❤❤

[@titiganciu1300]

A căciulă și muzica este bună

[@danbratu9038]

Liviu Vasilica a rămas nemuritor ca și ceilalți pentru noi muritorii vocea lui a încalzit sufletul oamenilor

[@VictorAlexie]

Gabloa

[@gabrielasiteavu587]

Eu mă trag din Valea Jiului dar l-am apreciat și mi-a plăcut cum cînta i-ar cărările vieții m-au dus laPlosca unde sa născut această 🌟 a Teleormanului Dumnezeu să te odihnească în pace și liniște și acum cînta ingerilor

[@marusmarus3853]

ROMÂNIA RESPECT! !!!!

[@tudoraionasscu9541]

Doamne cu cat de drag îl ascultam, Dumnezeu sa-l odihnească în pace

[@sandumioara7983]

FRUMOS a mai cîntat Ce păcat că a plecat prea tînăr

[@radugeorge319]

mare om uitativa cu cata bucurie canta era trup și suflet pentru muzica respect maxim pentru acest om

[@andradadiana1089]

Cât de frumos participă toți, cât bun-simț în tot ce vedem și ascultăm. Vă mulțumim și Dumnezeu să vă aibă în pază.

[@viorica2879]

Dumnezeu să l odihnească în pace o voce minunata 🌹🌹🌹🌹

[@valeriarusanovschi6961]

Totul îmi place,voce muzica interpretare,portul taranesc,ținută ,ascult și nu .realizez ce comoara avem. Mult respect și stima pentru tot ce reprezintă Liviu Vasilica.

[@alexandruciuperca6707]

Acest om cred ca e ultimu roman cu suflet lăsat de dumnezeu

[@alexandrutufan6944]

Nu sunt mare de varsta dar iubesc cantecele noastre de pe Vlasca❤ Tot timpul cand fac, cate o petrecere cu baiatii, cand o luam pe ulei pana dimineata cantam cantecele Maestrului Liviu Vasilica. Videle Teleorman ♥️

[@elenaraducanu8567]

Frumos!

[@jimmcmanus1933]

57.5K , D 25