”Caragiale, scrisori regăsite” • RFI România

[@LawrenceNiculescu]

Felicitări! Am aflat lucruri noi (nu neapărat interpretarea lui Florin Manolescu, care e mai veche), ci faptul că în Două loturi... există un fel de bombă cu ceas. Am analizat C.F.R., unde „bomba” explodează chiar la sfârșitul textului -- pentru că cei doi amici „conduc” cititorul în text pierd jocul, împreună cu cititorul. E primul text în literatura română (și unul dintre puținele, ca să fiu prudent) unde se întâmplă așa ceva.

[@CosminDincaCatBici]

Întocmai, bombe cu ceas sun pretutindeni la ILC. Depinde câtă amploare are cronometrul: uneori e de cursă scurtă, alteori se întinde pe un secol și mai bine.

[@romanianblue]

Felicitari pentru emisiune! Extrem de interesant!🎉🎉🎉

[@krapulax605]

foarte frumos, da. îmi amintesc de acea interpretare a lui florin manolescu, dar eu nu cred că i.l. caragiale s-a gândit la asta. după cum nu cred nici ce zicea florin iaru (sau altcineva?)- că nenea anghelache era homosexual. cât despre essai-ul lui mircea iorgulescu- era o critică formidabilă a societății comuniste, de fapt. îmi amintesc și acum câte ceva- 'revoluție în lumea lui caragiale înseamnă represiune în vederea menținerii orânduirii existente'.

[@cosminciotlos2702]

Vă mulțumesc pentru semn, cu-atât mai mult cu cât se vede treaba că e avizat. În legătură cu teza lui Florin Iaru, suntem de acord: e o speculație plină de farmec, însă are neajunsul de a aduce date dinafară. De acord suntem și apropo de Iorgulescu: eseul lui se uită mai mult spre lumea anilor 80 din secolul XX decât din XIX, fără îndoială. MI devine regizor preț de o sută de pagini și uită, zic eu, vorba lui Lovinescu: că e critic literar, „nici mai mult, dar nici mai puțin decât atât”. La ce s-a gândit Caragiale, nu putem ști (și e păcat). Cred însă că (v-)aș putea demonstra pe text, pe ultimele trei pagini mai exact, că descoperirea lui Florin Manolescu e licit-licitissimă.

[@krapulax605]

eu vă mulțumesc. avizat? încă o dată mulțumesc. sunt doar un diletant în ale literaturii. aștept să aflu cine e becherul lui agamiță- e posibil să fie dumitru brătianu? era burlac? și poate într-o zi să citesc despre avatarurile lui trahanache în interpretările lui ion lucian (un trahanache lucid, perfect conștient că e înșelat de nevastă dar interesat exclusiv de politică), doru ana (tot lucid, dar afectat de adulter și așteptând momentul răzbunării) și poate ale altora.

[@cosminciotlos2702]

O parte dintre răspunsuri le (cam) intuiesc, la altă parte m-aș gândi bucuros alături de dvs. Musai să ne întâlnim și pe viu, deasupra acestui subsol de KZbin.

[@ernesto6666]

Nu sint de acord cu preferinta dr. Ciotlos pt. versiunea regizorala a lui Liviu Ciulei. Avind la dispozitie doar colectivul actoricesc de la "Bulandra", d-l Ciulei n-a avut prea multe optiuni, asa incit, interpretat de protagonistul Inimii de ciine al lui Bulgakov si al unui Ilie Moromete de mai tirziu, adica de un actor de drama (Victor Rebengiuc), personajul lui Tipatescu a iesit unul anonim si steril. Un alt dezastru a fost distribuirea sotiei acestui actor in rolul "sotiei celui de sus", desi ambii actori fusesera lansati in roluri ce pendulau doar intre dramatic si tragic. Atunci cind in filmul "De ce bat clopotele, Mitica?" rosteste o replica caragialesca de un comic memorabil (“Nu ma spal la cap pt. ca sufar de batai de inima”), VR tuna si fulgera, replica sa fiind departe de registrul comic cu care autorul o investise. In fine, tratamentul filmic al lui L. Pintilie a fost oricum unul relegat unei dimensiuni mai curind tragice (si controversabile), dar asta ar fi o alta discutie. Cit despre luarea in serios a rizibilei interpretari "crestine" a lui N. Steinhardt de catre acelasi dr. Ciotlos, pot spune ca influenta institutiei bisericii in RO dupa 1990 a fost (si este) pe cit de imensa, pe atit de derizorie si toxica. Daca pe la ora prinzului intri intr-un restaurant ce are contract cu statul pt. a servi masa elevilor unei scoli de aici, din "capitala unui judet de munte" (daca e sa raminem in acelasi tarim caragialesc, care este si cel mai romanesc), poti vedea copii de clasa a V-a si a VI-a facindu-si cruci cu osirdie (sub privirile tembele ale insotitorilor adulti si ale celorlalti musterii ai stabilimentului) inainte de a imbuca ceva. Se pare ca, sub influenta unei institutii lasate (incepind cu 1990) sa-si permita cu nonsalanta ingerinte (nu o data grotesti) in societatea romaneasca, adolescentul Cosmin Ciotlos chiar ar fi fost usa de biserica.

[@CosminDincaCatBici]

Foarte interesant ce spuneți despre distribuție, și cumva în linia a ceea ce cred și eu. Plăcându-mi enorm varianta lui Ciulei, și eu îl văd pe Tipătescu altfel decât acolo. Nu esențial comic, însă, aici e-aici. Ci cu o tușă dramatică, dar nu (și de aceea vă și dau dreptate) devitalizat. Cât privește interpretarea lui Steinhardt, vă asigur că aprecierea mea pentru ingeniozitatea ei (atât, pentru ingeniozitate) e una radical laică.