Gassendi și Malebranche | Eu cu cine gândesc? | Podcast cu Theodor Paleologu și Răzvan Ioan | EP 118

[@Pangea.]

Dacă sunteți personal pasionați de spațiu --- viziunea lui Descartes asupra spațiului este centralizată asupra dictonului aristotelic, și anume că doar corpurile (fizice) posedă dimensionalitate. Campanella și Bruno considerau spațiul plin cu materie, dar oarecum independent de materie. Totuși, Gassendi ȘI Franciscus Patricius(!) au o poziție absolutistă, care permit spații total lipsite de materie. Ce credeți?

[@andreihsk]

Obiectie: ocazionalismul nu "rezolva" problema raului (asa cum Biserica si-ar dori "rezolvare"). Problema, formulata de Epicur, este: daca un zeu este atotputernic si atotbun, atunci DE CE exista rau in lume? Avem o contradictie logica aici, nu putem avea toate premisele (atotputernicia, atotbunatatea, existenta raului) adevarate in acelasi timp. Categoric exista rau in lume, fie ca vorbim de rau moral (rau facut de oameni altor oameni), fie ca vorbim de rau natural (cataclisme naturale din care sufera oameni inocenti). Deci va trebui sa renuntam la una din calitatile zeului: acesta este ori atorputernic dar non-atotbun, ori atotbun dar non-atotputernic. Acum, in contextul ocazionalismului, dl Razvan a dat de inteles ca Dumnezeu ar avea mult prea mult de munca in micile si numeroasele sincronizari intre suflet si materie. Dar asta inseamna ca Dumnezeu e atotbun, dar nu e atotputernic, caci altfel nu ar "ignora" raul doar pt ca are prea multa treaba. Sau am inteles gresit?