Ce faci când copilul țipă, lovește și face crize?

𝗔𝗳𝗹𝗮̆ 𝗼 𝗿𝗲𝗮𝗰𝘁̦𝗶𝗲 𝗶̂𝗻𝘁̦𝗲𝗹𝗲𝗮𝗽𝘁𝗮̆ 𝗮 𝗽𝗮̆𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲𝗹𝘂𝗶 𝗰𝗮𝗿𝗲 𝗲𝗹𝗶𝗺𝗶𝗻𝗮̆ 𝗰𝗼𝗺𝗽𝗼𝗿𝘁𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁𝗲𝗹𝗲 𝗻𝗲𝗴𝗮𝘁𝗶𝘃𝗲 𝗮𝗹𝗲 𝗰𝗼𝗽𝗶𝗹𝘂𝗹𝘂𝗶
Cu toții ne confruntăm, la un moment dat, cu comportamente nepotrivite ale copilului. De cele mai multe ori, când copilul țipă, face crize sau lovește, părinții se mobilizează să stopeze acest comportament. Care, însă, se repetă din nou, și din nou...
Sunt Ana Bâtcă și, în acest video, îți prezint o abordare care nu doar că rezolvă problema de moment, ci previne apariția acestor reacții și pe viitor.
Urmărește pagina noastră de Facebook: / parenting20.ro

[@radutoiueugenia4436]

Buna ziua, asteptarea mea era ca pe final sa dati un exemplu concret de cum ar trebui sa se comporte un parinte cand copiilul sau tipa spre ex. Si ce anume sa i spuna. Cateva ex. Sincer nu toti parintii inteleg cum sa identifice cauza acestor comportamente. De aceea dupa parere mea de mare ajutor ar fi sa luati un comportament nedorit ca si ex sa spunem tipa, musca, bate etc si sa explicati putin posibile cauze si sa dati ex de cum ar trebui sa se comporte un parinte sau ce anume sa urmareasca si ce anume sa i spuna in acele situatii.

[@Parenting20]

Prin acest video, intenția mea este să să atrag atenția asupra faptului că a ne concentra pe rezolvarea comportamentului nedorit prin tehnici aplicate pe copil nu ajută deloc la schimbarea acelui comportament, deoarece cauza reală a comportamentului rămâne în continuare valabilă și produce efecte. De aceea, încurajez părinții să privească dincolo de comportament pentru a descoperi cauzele reale. Soluții specifice pot fi găsite în funcție de cauzele specifice. De exemplu, când copilul face o criză de tantrum din cauză că părintele aplică o regulă, empatizăm cu copilul, suntem alături de el, și, cu blândețe și fermitate, îi reamintim regula, pe care am stabilit-o împreună și cu care a fost de acord. Și îi spunem când va face/primi ceea ce dorește data viitoare. Faptul că nu toți părinții reușesc să identifice cauzele comportamentelor nedorite ale copiilor - aici este, de fapt, nevoie de mai mult ajutor și mai multe informații și vă mulțumesc pentru idee, mă voi ocupa de ea în perioada următoare. Referitor la posibilele cauze, după cum am enumerat în mare parte și în video, cele mai frecvente sunt: țipetele adulților pe care le aud (fie că țipă la copii sau se ceartă adulții între ei) și învață că așa e firesc să-ți exprimi emoțiile; faptul că nu primesc atenție totală și timp cu părinții decât atunci când strică ceva sau au un comportament nedorit; nevoi fiziologice neîndeplinite la timp (de foame, de sete sau de somn, un copil poate fi cu mult mai irascibil decât este în mod obișnuit); neînțelegerea emoțiilor și incapacitatea de a-și exprima trăirile. De aceea, doar părintele care se află alături de copil poate descoperi cauza reală a comportamentului copilului, cu condiția să fie atent la copil și poate chiar să se pună „în papucii lui”, pentru a-l înțelege mai bine, astfel încât să găsească cea mai bună strategie pentru copilul său, în situația respectivă.

[@mariusdumitrescu7227]

E razgaiat si tipa si musca prea muote pofte.. Mergeti asa in continuare e copil cand va creste nu va mai fi asa..

[@venomv7811]

Eu am înțeles din acest video că trebuie să merg la cauză, la cauza comportamentului . cauza fiind nu obține ce își dorește. Dar nu am înțeles care ar fi rezolvarea

[@Parenting20]

Deja, știind că cel mic are un anumit comportament care nu ne place dintr-o cauză reală ne ajută, deoarece nu îi judecăm comportamentul sau, mai rău, nu judecăm copilul că ar fi rău deoarece are un anumit comportament. Rezolvarea depinde de fiecare situație în parte. Însă ca direcție generală pentru toate cauzele comportamentelor un prim pas ar fi să arătăm empatie copilului, să-i transmitem că îl înțelegem de ce se comportă așa și că îi înțelegem și dorința pe care o are. Deja, în momentul în care copilul se simte înțeles cu adevărat, putem avea un dialog constructiv cu el.

[@mariusdumitrescu7227]

@@Parenting20 Da putem avea un dialog constructiv k copilul ala saracu are vreo 50 de ani si el stiw sa tina dialoguri constructive..

[@venomv7811]

Dacă merg la cauză, cauza fiind vrea să facă un lucru, iar eu nu sunt de acord cu acest lucru, asta înseamnă că trebuie să-l las să facă acest lucru chiar dacă este greșit?

[@Parenting20]

În cazul acesta, aș face apel la reguli și limite, după ce i-aș arăta copilului că îl înțeleg și că sunt de partea lui pentru a găsi cea mai bună soluție în condițiile date. În acest articol am prezentat detaliat cum să aplicăm regulile și limitele cu fermitate și blândețe: parenting20.ro/parintii-cedeaza-nu-impun-limite-solutia-simpla/

[@elenaprecup9306]

Mulțumesc frumos, mi as dori un material referitor la un copil adult. Eu sunt convinsă că atunci când el era mic nu am știut sa ma port cu el. Țipă, fără motiv, sau motiv inventat, jignește si nu numai pe mine, pe soția lui, pe colegii și prietenii lui. Vine în vizită și se leagă de lucruri mărunte pentru aș face numărul. Este cu siguranță o traumă din trecut, pe care nu știu cum sa o gestionez eu. El nu observa sau nu vrea sa recunoască ca are o problemă. Eu am ales sa plec din jurul său. Am încercat sa l fac sa înțeleagă, ca accesele lui de furie nu sunt în regulă și ca vorbele rănesc cumplit. Eu îl iert, peantru ca în mare măsură îl înțeleg și apoi eu sunt mama lui si sunt îngrijorată pentru sănătatea lui, dar ceilalți nu sunt dispuși sa I treacă cu vederea jignirile, etichetele dezonorante uneori, și tot el rămâne cu o frustrare ca nu este înțeles. Am nevoie de un sfat. Va rog, dacă găsiți mesajul meu, sa mi răspundeți!🙏🙏🙏❤ Mulțumesc frumos!

[@ancamarin7299]

Cauza comportamentului cred ca este rasfatul.prea mare. O zic eu in calitate de bunica

[@olgaburla953]

Adevarat 👌

[@Parenting20]

Dacă prin răsfăț aveți în vedere lipsa limitelor sau nerespectarea limitelor, atunci e posibil ca aceasta să fie o cauză a comportamentului nedorit.

[@romancornelia8312]

Corect

[@mariusdumitrescu7227]

Bun okey stai cu el k sa poata avea atentia ta sa nu mai tipe dar daca vede ex. ceva delce te asigur oricata atentie iai oferi dak nui ei tot va plange.. Crezi k mamele care au copii nu stau cu ei nu ii iuhesc sau chiar si tu de ex nu ii oferi qtentie copilului tau..? Eu zic k da dar ia du.te in magazin cu el k sigur va cere ceva zi k nu ii ei te asigur k tot va plange asa sunt copii prin zambet si plans isi exprima multumirea nemultumirea..

[@ancamarin7299]

Nu are nicio problema. Vrea sa faca numai ce vrea el. Sa se joace doar cu cine vrea el. Ce spuneti dvs este din carti. Asa sfaturi citesc si parintii in carti peste carti si uite ca nu sunt schimbari in comportamentul copilului. Dimpotriva

[@Parenting20]

Asta este și ideea - să nu urmărim schimbarea comportamentului copilului, ci să înțelegem cauza comportamentului și să o abordăm cât mai potrivit. Atunci, comportamentul se va schimba în mod firesc și fără eforturi speciale în această direcție.

[@sucilaandreea4197]

Mi-am pierdut 8 min din viața. Sincer. Practic 8 min am ascultat cum in spatele comportamentului nedorit se ascunde o cauza și cum eu trebuie sa o descopăr și sa ma concentrez pe cauza și nu pe comportamentul in sine. Cum o descopăr? Și ce fac apoi? Nu îți spune niciun coach și psiholog… Completely useless!

[@ancamarin7299]

Ca parintii mai ridica tonul da. Dar de lovit nu vede la nimeni in familie. Dar a inceput ca daca nu ii place sa se joace cu un copil il loveste, da cu piatra in el. Parintii il cresc ca la carte are afectiune, tot ce isi doreste. Ce este de facut in aceasta situatie?

[@Parenting20]

Depinde ce vârstă are copilul. În cazul unui copil care încă nu vorbește bine (cam până la 2-3-4 ani, depinde de copil), copiii nu se pot exprima bine verbal și, atunci când se simt copleșiți de emoții puternice care îi depășesc, au tendința de a se exprima prin corp, uneori, iată, lovind. Ce e de făcut? În primul rând, e nevoie de clarificat cauza emoției (nu îi place să se joace cu un copil, de exemplu), adultul să formuleze în cuvinte cauza reală, obiectiv, fără judecată („Nu îți place să te joci cu Bogdan, de asta îl lovești”). Când el confirmă, atunci adultul poate veni cu opțiuni mai potrivite („Ți-ai dori să te joci singur acum, nu? Hai să vedem ce putem face pentru asta. Putem să mergem la tobogan, sau putem să ne mutăm câțiva metri mai la dreapta - cum ai prefera să facem?”.

[@andreeamariana851]

Și dacă tu îl întrebi "nu îți place să te joci cu Bogdan?", și copilul nu răspunde. Nu pot menține un dialog nici să detectez cauza problemei pentru că nu îmi răspunde nici măcar cu da sau nu. Ce e de făcut aici?

[@mariana400]

​​@@andreeamariana851 E o tampenie ce spun ei aici. Cand un copil foarte mic are o anumita manifestare nu sta nimeni in acel moment sa disece, sa faca filosofia chibritului stand de vorba, explicand minute sau ore in sir bla, bla uri. Cand il vezi pe copil ca face, manifesta etc realitatea e ca actionezi scurt intr-o fractiune de secunda sa restabilesti echilibrul in ecuatie...si in niciun caz copilului mic nu stai sa ii dai nu stiu cate explicatii, sa te pierzi in ele sau sa il intrebi nu stiu ce. Nu, intervii scurt si faci ce e de facut...asta se vede la fata locului, depinde de ce s-a intamplat. Poti dupa sa ii si vorbesti, dar unui copil mic nu ii expui arta conversatiei, ci spui ceva scurt in 2-3 cuvinte sa te inteleaga.

[@lilianagherman7739]

Waw! Ati inventat o bicicleta!

[@irinuk75]

Aici soluţii superaplicate: kzbin.info/www/bejne/gYTWd597oLCJmKs

[@rayspirache]

Yksusud

[@jhy477baciu-kf2qc]

Deci .explicația este evazivă , nu ai o matriță , nu ai spus nimic despre ce să facă un părinte și per total poate ai ceva experiență dar nu suficient ..dragi părinți concret va spun un copil rău care țipă urla refuza mâncarea te bate , este pe Discovery o emisiune despre toți copii neascultători ..în esență tot ce trebuie sa faci când el ( copilul ) tipa plânge sare la bătaie etc nu trebuie băgat în seamă lăsal până se plictisește sa urle sa plângă

[@Parenting20]

Cu strategia pe care o recomandați vă asigurați atât neascultarea copilului în continuare și mai multe crize, cât și un risc mare de traumatizare emoțională a copilului. Un copil care ajungă să urle, să țipe, să lovească este un copil nevoile căruia nu sunt satisfăcute de mai mult timp. Copilul nu știe să spună "Mami, am nevoie să fiu văzut, să fiu înțeles, să-mi înțelegi emoțiile și să mi le conții, să fii conectată cu mine, am nevoie să ții cont de dorințele și nevoile mele, am nevoie să știu că sunt important pentru tine și că vei fi mereu alături de mine". În schimb, nebăgarea în seamă a copilului care face crize îi transmite mesajul clar că nu este acceptat așa cum este, cu emoțiile și nevoile lui, că, dacă nu se conformează așteptărilor părintelui, va fi abandonat, că părintele nu este capabil să îl sprijine în momentele dificile, deci nu are un adult matur și puternic lângă el, deci e pe cont propriu în lume, că șantajul emoțional prin amenințarea de a-i face rău celui care refuză să facă ce vrei tu este o formă validă de comunicare și multe alte asemenea "lecții". Oare asta ne dorim să-i învățăm pe copiii noștri?... Desigur, e mai simplu să primim o rețetă de făcut X, Y, Z ca problema copilului să se rezolve. Doar că problema copilului mic este, de cele mai multe ori, doar o reflectare a problemei părintelui. Și nu se va rezolva atâta timp cât părintele refuză să se ocupe de propriile emoții, de propriile convingeri, de propriul comportament pentru a schimba mesajul pe care i-l transmite copilului. Un copil care nu ascultă nu este, în mod automat, un copil rău. Din clipa în care i-ați pus unui copil eticheta de "rău", el nu are cum să mai fie altfel decât îl forțați să fie, adică "rău".