Рет қаралды 1,211
De data aceasta partenerul meu de pescuit a fost raza mea de soare care mă tot roagă de ceva vreme să mergem la pescuit. Fiind duminică am zis să-i fac și lui și mie câte o bucurie și să mergem la pescuit împreună, un vis pe care vă spun sincer că îl aveam când am aflat că voi fi tată.
Am plecat de acasă spre râul Cracău, zona Girov, extaziat și totodată înfricoșat de această partidă, îmi era frica ca nu cumva aceasta să se transforme într-un eșec și să nu-mi dezamăgesc partenerul atât de entuziasmat și fericit.
Din fericire am reușit să prind câțiva piciti, ceea ce mi-a luat o piatră de pe inimă. Peștișorii nu au fost singura noastră „captură”, am prins și câteva broscuțe, libelule, desigur că nu au fost rănite în niciun fel capturile noastre, ci eliberate după câteva minute bune de convingere că trebuie să se întoarcă la mamele lor pentru a se face mari de tot. Am încercat să îl învăț cât am putut eu de bine despre natură și despre cum trebuie să o protejăm pentru a fi un om responsabil pe viitor
.
Deși bucuros de primul pește prins a fost prea speriat de el ca să-l atingă. Mi-a spus că e prea mare și că lui îi trebuie un peștișor care să nu poată să-l mănânce( peștele pe el nu invers).
Partida a durat două ore, timp în care am mai prins câțiva picitici și în care am alergat cum nu am mai alergat de ceva vreme, când eram într-un loc, când în altul, alergând după pitic.
Fir întins!