Cetatea Țărănească din Saschiz, județul Mureș

Alătură-te acestui canal pentru a primi acces la beneficii:
/ @sebitv866
🆕️ABONAȚI-VĂ E GRATIS🥰🏆
🆓️PLEASE SUBSCRIBE IT 🆓️
‪@bozacdorel572‬
‪@mircea_mrc‬
‪@1968razvan‬
‪@MarianAdventures‬
‪@HISTORY‬
‪@Siebenbuerger‬
‪@NatGeo‬
‪@europa-libera-romania‬
‪@SunChaseJourney‬
‪@droneandnatureRomania‬
‪@ExpozaTravel‬
‪@PlanetaRadeanu‬

[@Vasile10012]

👍

[@dragosopris2906]

Sper sa arata bine cand o termina anul asta!

[@cristiandona6333]

Se mai misca lucrarile de reabilitare acolo? Primavara asta erau sistate.

[@rodicapaladi]

Buna ziua ,am o rugăminte cine mă poate ajuta cu informații cine au fost proprietarii cetății ? Mulțumesc

[@SebiTV866]

A fost construită de sași, începând cu anul 1347, undeva la vreo 4 kilometri mai sus de sat, în partea sa vestică. Scopul ridicării acesteia era, bineînțeles, același cu al tuturor cetăților construite pe la noi: pentru a servi ca loc de refugiu pentru localnicii Saschizului, dar și ai satelor învecinate, în momentele de invazie, dar și ca loc de păstrare a averii nobililor sau a unor bunuri ale localnicilor, precum alimente. Întinsă pe o suprafață de peste 5000 metri pătrați, cetatea din care astăzi nu a mai rămas decât o ruină avea formă poligonală, cu lungimea de 90 de metri, lățimea de 52 de metri și o înălțime a zidurilor de până la 10 metri. În punctele sale strategice au fost ridicate șase turnuri de apărare: Turnul de Poartă, Turnul Școlii, Turnul Voievodal, Turnul Preotului, Turnul Muniției și Turnul de Pază. Forma cetății și turnurile sunt vizibile și astăzi, ca și locul în care cândva a fost o fântână cu adâncimea de 50 de metri, despre care se spune că ar fi comunicat printr-un tunel cu biserica fortificată din sat. Fiind situată într-un loc destul de dificil de ajuns și după ce în sat s-a ridicat biserica fortificată, cetatea a început să fie cu timpul tot mai puțin folosită, localnicii găsindu-și mult mai ușor adăpost în incinta bisericii. După ce sașii stabiliți în Saschiz au fost nevoiți să părăsească satul, în anii 1940, cetatea atât de bine întreținută de aceștia a început să se degradeze, cu atât mai mult cu cât cei rămași au transformat-o treptat într-o sursă de material de construcție. Devastată și acoperită de vegetația tot mai bogată a dealului, cetatea a fost cu timpul abandonată și uitată în desișul pădurii.