COLINDIŢA NU-I MAI MULTĂ...

Ianuarie 2019
🌠 Colindul, obiceiul străvechi care-şi pierde rădăcinile în negura veacurilor vine de fiecare dată să pasteleze-n chip minunat Marele Praznic de la sfârşitul fiecărui an al Naşterii Pruncului Iisus... Bine ştiută treabă, Maramureşul este de departe vatra românească unde colindul strămoşesc s-a conservat prin jertfa a generaţii de oameni binecredincioşi care au făcut din acest obicei punte peste veacuri.
🧐 Chiar dacă la vremurile acestea când tot ceea ce este bun tradiţional s-a-ntâmplat să nu mai fie "trendy", aşa, peste noapte, Maramureşul se numără încă la loc de frunte printre zonele în care sărbătoarea Crăciunului este vestită prin mijlocirea minunatelor colinde rostite la cumpănă de Andrea de către colindători încăpăţânaţi nevoie mare să nu-şi facă de ruşine vrednicii înaintaşi.
⛪️ Între aceştia, moiseienii noştri nu se lasă deloc, obiceiul colindatului fiind perpetuat prin sârguinţa clerului ortodox mai cu seamă, acolo-n pridvorul Bisericii, dar şi în acele familii pentru care tradiţia este de ordinul sfinţeniei, alături de celelalte rânduieli lumeşti cu care moroşenii trec şi se petrec peste veacuri. Ca o notă de excelenţă, este contextul cel mai potrivit pentru o reverenţă adâncă-n faţa celor care, de ani buni încoace, au instituit la Moisei Festivalul de colinde "Ioan Horea", ajuns la o recunoaşterea naţională, cu participanţi din zonele folclorice reprezentative ale ţării şi, fapt demn de subliniat, cu tendinţa de a ridica ştaiful acestei manifestări graţie nivelului la care se prezintă formaţiile participante...
💑 Revenind însă la râvna colindătorilor noştri - atâta câtă mai este atunci când vine vorba de menţinerea la un nivel nealterat de modernismele la mare trecere din ultimii circa 30 de ani - aş dori să subliniez un aspect foarte important: ca-ntotdeauna şi în ceea ce priveşte perpetuarea acestui obicei un rol absolut determinant îl are familia, ba chiar aş spune aşa, cu preponderenţă, acele familii în care Dumnezeu este pomenit zilnic la rugăciune, acolo unde verticala este reperul de bază în toată lucrarea. Iar pentru că şi postarea de faţă trebuie să poarte un nume, iaca de data aceasta am numi-o cu numele de Şteţco, punctual vorbind fiind vorba despre două domnişorele minunate, educate în respect pentru tradiţia strămoşească şi-n Dragoste de Dumnezeu de către Ştefan Şteţco, un tătic admirabil care ştie să fie milităros în misiunile sale de apărare a frontierei şi tată bun, respectat şi respectabil cu cele două zâne minunate care sper şi chiar sunt convins că vă vor încânta cu rostirea lor angelică, vestitoare de praznic luminat...
🎉 Tuturor consătenilor mei, oriunde s-ar afla, un gând bun, cu drag şi cu credinţa că indiferent în ce colţ de lume i-a dus ale vieţii valuri, toţi cei care-şi au rădăcinile la Moisei vor face tot ceea ce se cuvine pentru ca şi copiii şi nepoţii noştri să ducă mai departe fala Maramureşului, colindul fiind, de departe, un fel de paşaport care ne-a scos în lume pe uşa din faţă a veacului, drept pentru care, înaintea lui Dumnezeu şi a străbunilor noştri suntem datori să nu-nclinăm steagul minunatelor noastre tradiţii!
💗 Spor şi binecuvântare la tătă lumea şi un an nou îmbelşugat, rodnic în împliniri minunate...
🎄 PS: Deoarece povestea asta legată de originile colindului la români, cu ceea ce a ajuns să însemne astăzi tot acest repertoriu de rostiri specifice sărbătorii Crăciunului, pentru cei care doresc o informaţie avizată postez aici linkul unei emisiuni realizată de subsemnatul, Vasile Danci Moroşanu, cu un mare maestru într-ale dirijoratului dar şi în tainele tradiţiilor noastre populare, numindu-l aici pe prof. Dr. Ovidiu Trifan de la Roman, profesor, dirijor şi mare artizan de coruri, autor de lucrări foarte apreciate în domeniul de activitate al domniei sale şi nu în ultimul rând un bun şi brav român căruia-i pasă de tot ceea ce tinde să nu mai fie cum a fost nu mai departe de două generaţii în urmă în Mioriţia noastră eternă şi din ce în ce mai puţin fascinantă...
🎥 • Despre colinde, cu Pro...
/ moiseieniforever
/ moisei1365