Constantin cel Mare și creștinismul: Transformarea istorică a unei lumi

[@IvanMoroz]

Hmm, adevarul... oare de ce se zice ca adevarul ne face liberi?

[@ancorasufletului]

În primul rând aceste cuvinte sunt spuse de Iisus Hristos, în contextul în care niște învățați iudei și conducători refuzau să accepte că erau robi atât din punct de vedere politic, dar mai ales spiritual. Hristos spune despre Sine că El este Adevărul. Deci Adevărul este o persoană care eliberează pe cel prins în robia păcatului. El vine și cu adevărul ca învățătură pentru a ne scote din minciunile care s-au împământenit în sufletele oamenilor.Astfel Adevărul eliberează. Mulțumesc pentru întrebare și mă rog ca Domnul să te binecuvânteze mereu.

[@curavalemaria27]

Adevărul te face liber CUVNTUL VIU BIBLIA Lucrător A min !!❤🙏💯

[@curavalemaria27]

Domnul Nostru Isus Hristos sate BINECUVINTEZE pentru Dragostea SA Mare Veșnică frate Sebi cu putere din DUHUL SA cel SFNT A min !!❤🙏😘🙋‍♂️💯

[@marianmaricaru5009]

Propaganda ignorantă și manipulatatoare de la secte pseudo-creștine sigur nu te face liber...

[@nicolasflanel4143]

Adevarul este un cuvant prea incarcat de sens ca sa fie pus intr-o discutie fara sa ii fie putin pregatita rostirea :) Si Adam si Eva stiau adevarul abstract si chiar consecintele dar nu au facut ascultare fata de Adevăr in mod direct adica fata de Dumnezeu, Lucifer la fel... si pana in ziua de astazi neascultarea a dus la despartirea noastra si la departarea de "adevar" si de ADEVĂR. Biserica ortodoxă este cea care a aparat drepturile crestinilor, libertatea oamenilor, curatirea societatii si a oprit prigonirile... Nu Biblia a dat Biserica ci invers pentru ca traditia orala apostolica si a celorlalti oameni ai lui Dumnezeu s-a inculcat in cutia neagra a Crestinismului care e Biblia si in cazu nostru incepand cu Noul Testament... cel care se smulge din nucleul credintei, din intreg, care fuge dupa ce crede si nu cauta sa faca "ce trebuie" el e căzut deci nu are cum sa conducă oile intr-o directie bună (cu Mila lui Dumnezeu da dar tot neascultator si segregar e)... Când Adam a gresit a zis ca nu el, ca Eva, in subtext nu Eva ci Dumnezeu e vinovat... asa si cu neascultarea care mereu se va justifica ca sa poata ramane in cadere liberă (asta e libertatea falsa care e propovaduita departe de nucleu si de biserica mama)... cine in lumea asta nu-l supara pe Dumnezeu cand isi necinsteste Mama? Dapoi cand Mama este cea care l-a dat pe Dumnezeu necuboscatorilor Biserica... Cand un copil stie ca e vinovat fata de mama si se aduce problema in discutie intotdeauna ori va invinovatii de ceva ori va evita sa vorbeasca in adevar ca sa fie in siguranta fata de propriile opinii adica sa fie egoist. :) Treziti-vă si veniti inapoi acasa! Ca "Dumnezeu nu vrea moartra pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu."

[@EsteraFardi]

Domnul să vă binecuvânteze!

[@tundevaleria3519]

Amin Mulțumim frumos. Fiți binecuvântat.

[@ancorasufletului]

Mulțumesc asemenea. Multă pace și binecuvântare

[@gabrielajura4012]

Sa fii iubit de Domnul!!! Multe binecuvântări!!

[@ancorasufletului]

Mulțumesc foarte mult. Asemenea vă doresc.

[@TaliaGaina-gy7bc]

Amin

[@monicadragan6837]

Mulțumesc! Amin 🙏❤️

[@ancorasufletului]

Cu drag. Domnul să vă binecuvânteze.

[@marianmaricaru5009]

«Binecuvântare prin trup mort Totuşi cum s-ar putea ca, având în vedere aceste prescripţii, contactul cu ceva mort să poată aduce binecuvântare? Un pasaj anecdotic din istoria lui Samson din cartea Judecătorilor ne poate sugera ce înseamnă excepţia. Aproape de Timna, Samson omoară un leu (puterea sa neobişnuită îi venea chiar de la Dumnezeu şi de la pogorârea Duhului asupra sa). După câteva zile, Samson găseşte în cadavrul leului un roi de albine şi miere (Judecători 14:8), din care le dă să mănânce părinţilor. Ciudăţenia întâmplării este regăsită în ghicitoarea pe care le-o spune Samson celor de la ospăţul de nuntă: "Din cel ce mănâncă a ieşit mâncare, şi din cel tare a ieşit dulceaţă" (v. 14). Evident că nuntaşii nu pot să dezlege singuri ghicitoare, dar am putea adăuga şi paradoxul că din ceva întinat (cum erau considerate trupurile moarte), poate ieşi ceva dătător de viaţă ca mâncarea. Lucrurile însă devin mult mai explicite chiar referitor la tabăra lui Israel din timpul călătoriei prin pustie. După o tradiţie diferită de cea sacerdotală, fiii lui Israel au purtat prin pustie un sicriu cu osemintele lui Iosif: "Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: "Are să vă cerceteze Dumnezeu şi atunci să luaţi cu voi şi oasele mele de aici!"" (Ieşire 13:19). Faptul că osemintele au fost duse până în Ţara Făgăduinţei e confirmat în Iosua 24:32: "Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră fiii lui Israel din Egipt, le-au îngropat în Sichem, în partea de ţarină pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hemor". Redactarea finală a Pentateuhului se pare că nu a simţit deloc o contradicţie între această probabil veche tradiţie şi grija deosebită a redactării sacerdotale şi a Codului Sfinţeniei din Levitic pentru păstrarea stării de curăţie a taberei. În pofida regulilor foarte stricte, undeva în tabără, deşi se găsea şi sanctuarul cu prezenţa divină, erau păstrate şi osemintele lui Iosif! Înviere prin trup mort În Istoria Deuteronomistă întâlnim însă un episod mult mai interesant. Osemintele unui om nu doar că nu produc necurăţie, ca în cazul lui Iosif, ci aduc binecuvântare. După 4 Regi 13:21, oasele lui Elisei înviază un mort, care a fost pus în mormântul acestuia şi s-a atins de ele: "Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale". Ceea ce mi se pare extraordinar este că se foloseşte în acest pasaj chiar verbul naga (la narativ wayyiggaâ) referitor la "atingere", acelaşi verb care apare şi în textele care interziceau "atingerea" de trupul unui mort (cf. Numeri 19:11: hannogeâa). Este aceeaşi atingere, dar cât de diferită! Una produce necurăţie, alta aduce viaţă. Excepţia devine deja paradox. Vechiul Testament, care era foarte strict cu privire la regulile curăţiei, permite asemenea exemple în care tocmai sursa de necurăţie poate, prin puterea lui Dumnezeu, să se transforme într-un izvor de viaţă. Prin aceasta se subliniază că nu neatingerea de mort constituie fondul problemei, ci persoana celui mort. Iosif îi salvase pe fiii lui Israel de la moarte, aducându-i în pământul Egiptului. Profetul Elisei dusese o viaţă sfânta, ca urmaş al lui Ilie. Ca şi Sf. Ilie (cf. 3 Regi 17:22), şi Sf. Elisei a înviat morţi (4 Regi 4:35). Faptul că osemintele lui Elisei păstrează încă puterea de viaţă făcătoare a persoanei profetice, ne demonstrează că în concepţia biblică materia şi sufletul nu pot fi niciodată separate total, că şi materia se poate sfinţi, dar, cel mai important, că materia poate primi energia lucrătoare a lui Dumnezeu.» ziarullumina.ro/teologie-si-spiritualitate/theologica/osemintele-datatoare-de-viata-3303.html

[@ancorasufletului]

1. Înțeleg că încercați să facepți paralelă aplicativă din pasajul cu Samson, cu toate că acolo Samson își încalcă legea nazireatului sub care se afla, deci Dumnezeu nu a privit cu ochi buni faptul că Samson, un om ales de El pentru a elibera poporul Său de sub stăpânirea dușmanilor își compromite caracterul încetul cu încetul. Personal nu cred că este un exemplu potrivit.

[@ancorasufletului]

2. A nu atinge trupuri moarte era o lege care avea de a face cu igienea și CURĂȚIA, dar nu cu vinovăția morală. Desigur că atunci când era nevoie, erau atinse trupurile celor morți, iar cei care le atingeau erau necurați după cum spunea legea. Dar a trage concluzia că astfel se justifică venerarea moaștelor este un pas mai mare decât cel care a fost făcut de primul om care a pășit pe lună.

[@ancorasufletului]

3. Biblia este clară cu privire la starea omului în moarte. Omul nu are un suflet, ci este un suflet. Când omul moare, suflarea de viață se duce la Cel care a dat-o, iar țărâna se întoarce în pământ. Existența omului încetează până în ziua învierii. Altfel ce rost ar mai avea învierea? Faptul că cel mort care a fost aruncat în mormântul lui Elisei a înviat ar părea un argument bun pentru a considera că moaștele sfinților au puteri supranaturale, dar învierea nu se datorează unei puteri reminescente în osemintele lui Elisei după părăsirea existenței trupești, ci pur și simplu datorită faptului că așa a dorit Dumnezeu. Dar întreb: unde în Biblie scrie să pupăm oase, să ne închinăm înaintea lor, să le venerăm, să le purtăm în procesiuni. NICĂIERI! Acestea sunt preluate din cultul morții din religiile păgâne. Doamne luminează-ne!

[@andreeaionescu75]

Amin❤❤❤

[@marianmaricaru5009]

«În Istoria Deuteronomistă întâlnim însă un episod mult mai interesant. Osemintele unui om nu doar că nu produc necurăţie, ca în cazul lui Iosif, ci aduc binecuvântare. După 4 Regi 13:21, oasele lui Elisei înviază un mort, care a fost pus în mormântul acestuia şi s-a atins de ele: "Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale". Ceea ce mi se pare extraordinar este că se foloseşte în acest pasaj chiar verbul naga (la narativ wayyiggaâ) referitor la "atingere", acelaşi verb care apare şi în textele care interziceau "atingerea" de trupul unui mort (cf. Numeri 19:11: hannogeâa). Este aceeaşi atingere, dar cât de diferită! Una produce necurăţie, alta aduce viaţă. Excepţia devine deja paradox. Vechiul Testament, care era foarte strict cu privire la regulile curăţiei, permite asemenea exemple în care tocmai sursa de necurăţie poate, prin puterea lui Dumnezeu, să se transforme într-un izvor de viaţă. Prin aceasta se subliniază că nu neatingerea de mort constituie fondul problemei, ci persoana celui mort. Iosif îi salvase pe fiii lui Israel de la moarte, aducându-i în pământul Egiptului. Profetul Elisei dusese o viaţă sfânta, ca urmaş al lui Ilie. Ca şi Sf. Ilie (cf. 3 Regi 17:22), şi Sf. Elisei a înviat morţi (4 Regi 4:35). Faptul că osemintele lui Elisei păstrează încă puterea de viaţă făcătoare a persoanei profetice, ne demonstrează că în concepţia biblică materia şi sufletul nu pot fi niciodată separate total, că şi materia se poate sfinţi, dar, cel mai important, că materia poate primi energia lucrătoare a lui Dumnezeu.»

[@justiananacu3327]

Dar atunci cind sa botezat a obligat pe cel care era inacele timpuri Acela nu a dorit sa il boteza una ca el nu credea credintei iar apoi ca facut atitea crime sia omorit sotia propriu baiat si ii prigonea pe crestini Mai apoi a fost

[@1970nicu]

Fara suparare dar cam amesteci istoria cu religia. Citezi din biblie descriindu-l le Constantin . Cartea de istoie e legenda sau Biblia e carte de istorie? Cam confuz. Daca e sa vorbim despre istorie ,Constantin si-a cam fiert in cada una dintre sotii. Cum e oare ''precum apostolii'' ... nu stiu, nu inteleg . Sfat: ori interpretam Biblia, o studiem , ori facem ore de Istorie si stabilim ce a impus de fapt Constantin sa faca parte din canon, ce e ''crestineste'' si ce nu. Multumesc

[@ancorasufletului]

Nu e nicio supărare, dar întrebarea mea este: cum ai putea să separi Biblia și religia de istorie?! Profesoara mea de istorie mi-a spus, când am întrebat-o dacă a citit Biblia, că este o carte extraordinară de istorie. Eu personal cred că este mult mai mult decât atât, dar fiecare este la un anumit nivel al cunoștinței. Scopul videoclipului a fost acela de a indica în ce fel a influențat Constantin cel Mare creștinismul, înplinind astfel profeția biblică ce ne spune despre cornul cel mic care a aruncat adevărul la pământ. Cand am spus despre Constantin că este considerat “întocmai ca apostolii”, nu am afirmat opinia mea, ci ceea ce consideră Biserica Ortodoxă despre el. Evident că nu este așa având în vedere ceea ce a făcut și rolul pe care l-a jucat. El a fost pionul principal în dezvoltarea unui creștinism corupt de influență păgână.

[@ancorasufletului]

Nu ai cum să studiezi Biblia ignorând istoria, este o absurditate.

[@1970nicu]

cum sa fie absurd. In antichitate ominirea era sa zicem in copilarie. Pavel spune: ''cand eram copil gandeam ca un copil, actionam ca un copil...'' Consider ca ne-am maturizat . Ne influienteaza copilaria dar la maturitate gandim cu mintea noastra nu cu a lui Constantin, papi, parinti bisericesti. Astazi citim biblia prin ochii celor mai sus mentionati. Nu o citim prin ochii lui Isus @@ancorasufletului

[@1970nicu]

Se poate separa in felul urmator: Biblia este un adevar metaforic despre Dumnezeu, un mod al oamenilor de atunci sa-L descrie. Eu nu zic sa aruncam Biblia ci sa o interpretam cu ochii si mintea oamenilor secolului in care traim, nu prin ochii oamenilor secolului 3@@ancorasufletului

[@marianmaricaru5009]

Cum adică "construirea și a altor proiecte a unor biserici"? Aceasta nu este limba română. Și de ce puneți imaginile basilicilor Sfintei Sofii (Sfintei Înțelepciuni Dumnezeiști) de la Constantinopol și Sf. Ap. Petru de la Roma în forma lor ulterioară, neconstantiniană? Îi derutați pe necunoscători dându-le senzația că el le-a ctitorit în forma actuală.

[@ancorasufletului]

Cer scuze pentru greșeala din exprimare. Cuvântul proiecte nu trebuia să apară acolo pentru a fi corect din punct de vedere gramatical. Am pus acele imagini ca oamenii să știe despre ce biserici este vorba, dar nu pentru a transmite ideea că aceea a fost forma inițială dată de Constantin. Acest lucru implică o cercetare separată și cine dorește poate să o facă.

[@nicolasflanel4143]

omul a cazut intotdeauna din neascultare si, neascultarea

[@marianmaricaru5009]

Nimeni nu adoră sfinți. Doar Dumnezeu este adorat (adorarea este cinstire absolută și se dă numai lui Dumnezeu. Persoanele și obiectele sfinte sunt doar venerate (care este o cinstire relativă, așa cum o cinstire se dă și părinților, mentorilor, oamenilor deosebiți etc). Nu aveți proprietatea termenilor teologici și într-un astfel de context este foarte grav.

[@ancorasufletului]

Recunosc că ar fi trebuit să folosesc termenul de venerare sau cinstire și nu cel de adorare. A fost greșeală. Cu toate acestea ar fi bine să observăm ce spune Biblia cu privire la starea omului în moarte, rostul învierii și închinarea la înfățișări: „Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam, Și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.” Ieșirea 20:4-6. Acest joc de cuvinte (cinstire, venerare) este doar o formă de încuraja ceea ce Biblia numește păcat. Să nu ignorăm moștenirea tradițiilor păgâne în creștinism. Doamne ajută!

[@ioanlenart]

hmm ... haide cu mine si te voi face pescar de oameni si de aicea revine toata prostia pe care o traim in zilelele noastre ... oare capetele bisericesti au uitat sa readuca dupa castigarea inchinatorilor la pagani lui cristos ? caci a 7-ea zi este sambata 1 zi este dumnica .. este si logic daca te gandeste siua soarelui dormi noaptea si tte trezesti ziua deci e soare cand te trezesti => faptul ca prima zi este ziua soarelui .. luna are 13 luni .... sunt multe care sau concubinat pentru ajutarea acceptari credintei adevarate

[@bdelaborgia2118]

De unde i-o fi venit lui Constantin ideea de a purta moaștele în procesiuni publice?...

[@marianmaricaru5009]

În Vechiul Testament s-a făcut procesiunea cu Chivotul Legii.

[@marianmaricaru5009]

Puteți aduce surse despre cum Sântului Constantin "i-a venit ideea" sau doar repetați prostiile cu care v-a îndoctrinat acest video de propagandă sectară pseudo-creștină?

[@marianmaricaru5009]

Binecuvântare prin trup mort Totuşi cum s-ar putea ca, având în vedere aceste prescripţii, contactul cu ceva mort să poată aduce binecuvântare? Un pasaj anecdotic din istoria lui Samson din cartea Judecătorilor ne poate sugera ce înseamnă excepţia. Aproape de Timna, Samson omoară un leu (puterea sa neobişnuită îi venea chiar de la Dumnezeu şi de la pogorârea Duhului asupra sa). După câteva zile, Samson găseşte în cadavrul leului un roi de albine şi miere (Judecători 14:8), din care le dă să mănânce părinţilor. Ciudăţenia întâmplării este regăsită în ghicitoarea pe care le-o spune Samson celor de la ospăţul de nuntă: "Din cel ce mănâncă a ieşit mâncare, şi din cel tare a ieşit dulceaţă" (v. 14). Evident că nuntaşii nu pot să dezlege singuri ghicitoare, dar am putea adăuga şi paradoxul că din ceva întinat (cum erau considerate trupurile moarte), poate ieşi ceva dătător de viaţă ca mâncarea. Lucrurile însă devin mult mai explicite chiar referitor la tabăra lui Israel din timpul călătoriei prin pustie. După o tradiţie diferită de cea sacerdotală, fiii lui Israel au purtat prin pustie un sicriu cu osemintele lui Iosif: "Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: "Are să vă cerceteze Dumnezeu şi atunci să luaţi cu voi şi oasele mele de aici!"" (Ieşire 13:19). Faptul că osemintele au fost duse până în Ţara Făgăduinţei e confirmat în Iosua 24:32: "Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră fiii lui Israel din Egipt, le-au îngropat în Sichem, în partea de ţarină pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hemor". Redactarea finală a Pentateuhului se pare că nu a simţit deloc o contradicţie între această probabil veche tradiţie şi grija deosebită a redactării sacerdotale şi a Codului Sfinţeniei din Levitic pentru păstrarea stării de curăţie a taberei. În pofida regulilor foarte stricte, undeva în tabără, deşi se găsea şi sanctuarul cu prezenţa divină, erau păstrate şi osemintele lui Iosif! Înviere prin trup mort În Istoria Deuteronomistă întâlnim însă un episod mult mai interesant. Osemintele unui om nu doar că nu produc necurăţie, ca în cazul lui Iosif, ci aduc binecuvântare. După 4 Regi 13:21, oasele lui Elisei înviază un mort, care a fost pus în mormântul acestuia şi s-a atins de ele: "Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale". Ceea ce mi se pare extraordinar este că se foloseşte în acest pasaj chiar verbul naga (la narativ wayyiggaâ) referitor la "atingere", acelaşi verb care apare şi în textele care interziceau "atingerea" de trupul unui mort (cf. Numeri 19:11: hannogeâa). Este aceeaşi atingere, dar cât de diferită! Una produce necurăţie, alta aduce viaţă. Excepţia devine deja paradox. Vechiul Testament, care era foarte strict cu privire la regulile curăţiei, permite asemenea exemple în care tocmai sursa de necurăţie poate, prin puterea lui Dumnezeu, să se transforme într-un izvor de viaţă. Prin aceasta se subliniază că nu neatingerea de mort constituie fondul problemei, ci persoana celui mort. Iosif îi salvase pe fiii lui Israel de la moarte, aducându-i în pământul Egiptului. Profetul Elisei dusese o viaţă sfânta, ca urmaş al lui Ilie. Ca şi Sf. Ilie (cf. 3 Regi 17:22), şi Sf. Elisei a înviat morţi (4 Regi 4:35). Faptul că osemintele lui Elisei păstrează încă puterea de viaţă făcătoare a persoanei profetice, ne demonstrează că în concepţia biblică materia şi sufletul nu pot fi niciodată separate total, că şi materia se poate sfinţi, dar, cel mai important, că materia poate primi energia lucrătoare a lui Dumnezeu.

[@marianmaricaru5009]

Deci, de la Dumnezeu. Doar că nu i-a venit lui.

[@bdelaborgia2118]

@@marianmaricaru5009 v-am citit cu atenție răspunsul. Totuși, e mai mult interpretativ decât onest cu Scriptura. De oasele lui Iosif nu se atingea nimeni (doar nu va închipuiți ca purtau evreii un schelet pe umăr!), prin urmare nu făceau necurat poporul (mai ales ca ei nu se plimbau chiar atât de mult cum poate suntem tentați sa credem, ci mai mult campau). Iar episodul cu Elisei e unul unic, irepetabil, asa cum sunt muuuulte alte episoade biblice, care nu ne dau voie prin unicitatea lor să extragem o regulă. Ba chiar au existat evenimente repetate în Biblie, și cu toate acestea, nu ne dau legitimitatea să facem regulă din ele (învierea morților, despărțirea apei s.a.m.d.).

[@budsturgasamca1367]

Rezuma-te la creștinism si nu vorbi de adevar .