Părinții athoniți spun că respectiva rânduială închipuie hora îngerilor, adică rugăciunea comună, comuniunea Bisericii luptătoare cu cea triumfătoare. Deci nu putem spune că monahii athoniți recurg la astfel de practici doar spre a-și diversifica ritualul. Dacă semnificația este cunoscută și credincioșii, ajutați și de această „horă”, înțeleg rostul ei, nu cred că este un prilej de sminteală. Însă, dacă obiceiul reprezintă o simplă modalitate de diversificare a ritualului, atunci, bineînțeles, trebuie lăsat.