iarna a atacat, leonard ancuta

iarna a atacat
iarna a atacat
iarna a atacat
a atacat
structurile celulare ale adevărului și ninge cu fulgi goi
ninge cu moroi de fulgi și ni se oferă pungi să plîngem în ele
și nervul vag se tîrăște între inimă și plămîni și ne căcăm pe noi
iarna a atacat, a atacat
o ordonanță de urgență a iubirii, dragostea a căzut în prăpastie
iarna a atacat, inima a înghețat și soarele încălzește rușinea
de departe, de foarte departe
îmi trebuie o mașină de tuns iarba să scurtez tot ce-am visat cu tine
sunt învins de iubire și tac, iarna
a atacat iar, iarna e pe atac și eu tac
pe autostrada simțurilor e accident în lanț, o demență
în inima mea factura e plătită, sîngele în efervescență
dar iarna a atacat
a atacat
și e absolut frigul
iar noaptea pune mozaic pe mine, luna are un colț alb
care mă mușcă de creier, cît te-am iubit, ce mult te-am iubit
am fost atît de fraier
frumusețea ta era ca o pandemie pe calea victoriei
toți cădeau lați în culmea gloriei
și iarna a atacat, a atacat
încă o dată am căzut lat
iarna a atacat
a atacat
sunt curbe, sunt curbe uitate din tine în ființa mea
mă strecor printre ele ca printr-un labirint
dar mă pierd ca-n absint, mă pierd în vise, mă pierd în minciuni
te pierd și pe tine cum pierd viața de apoi, azi e luni, următoarea zi e joi
pe fața mea se joacă umbra ta
ca o parte din mine care învață toate limbile străine
sunt învis de iubire și tac
iarna e mereu pe atac
pe atac.