Juneţea Regelui Henric - Partea 02 - 03 - Noaptea Sfantului Bartolomeu - Ponson du Terrail

#ponsonduterrail #carti #cartiromana #lecturiaudio #lecturionline #dragoste #teatru #teatruonline #teatruaudio #cartiaudioromana #cartiaudio #misterul #crima #junete #regelehenric #henric #nacy #regelenavarrei #frumoasanancy #bartolomeu
Noi i-am părăsit pe Margareta, pe Nancy, pe Raoul şi pe Hogier de Lévis, la castelul de Bury.
Hogier înghiţise din paharul său, praful misterios al lui Nancy.
Apoi, cum acel praf, înainte de a sluji ca narcotic, trebuia să aibă efecte bizare, tânărul om căzu întâi la genunchii reginei, apoi adormi.
Nancy privise mult prin cheia uşii şi Raoul, aplecat pe umărul ei, o încărca de sărutările vârstei de douăzeci ani, iar Nancy, fiind mult ocupată de ceea ce se petrecea în sala de mâncare, nu-i da nici o atenţie.
Deodată, regina o chemă şi ea se grăbi să răspundă chemării.
Regina se convinsese deja ca Hogier era încântător…
Şi Nancy îşi zicea în sine: „Fraga trebuie să fi fost coaptă.”
Apoi urmă un moment de tăcere între Margareta şi Nancy; aceasta din urmă plecă ochii, părând a se bucura de încurcătura reginei.
- Ah! dacă ai şti…
- Ştiu.
- Ce ştii? murmură regina cu un gest de surprindere.
- Tot, răspunse Nancy cu răceală.
- Ştii tu că regele călătoreşte?
- Da… ştiu.
- Şi că… acea femeie?
- Da. Este Sarah.
- Dar… cum ştii?
- Am ascultat la uşă, răspunse ea râzând.
- Nancy! Nancy! murmură regina, o să te izgonesc într-o zi!
- Aşa! murmura Nancy. Majestatea Voastră glumeşte şi apoi crede că are nevoie de mine şi că, pe lângă aceasta… sunt şi discretă.
- Ah! adevărat?
Apoi Nancy ieşi şi, găsind pe Raoul în dosul uşii, îi zise:
- Micuţul meu, nu te gândeşti că e târziu?
- Poftim? făcu Raoul.
- Dacă ai merge să te culci, nu ai face rău.
- Deja?
- Da, răspunse Nancy cu un surâs şiret.
Raoul înţelese pe jumătate cuvintele şi dispăru la etajul întâi, iar Nancy, întorcându-se către regină, îi zise:
- Acum putem vorbi.
- Raoul nu mai este acolo?
- Nu, Doamnă.
Margareta privi pe tânărul Hogier cu o emoţie visătoare… apoi, în cele din urmă, reluă:
- Da. Regele de Navarra călătoreşte cu Sarah; el o conduce în Gasconia.
- Admiţi dar, Doamnă, că în curând îşi va lua pedeapsa?
- Oh! făcu Margareta cu indignare.
- Şi că acea lege romană ce se numeşte pedeapsa talionului1, nu-şi va găsi niciodată o aplicaţie mai justă? termină camerista.
- Taci! taci! strigă Margareta.
Apoi, după puţină tăcere, se ridică şi, cu ochii scânteietori, strigă:
- Nu. Nu voiesc ca acest tânăr să-i servească de instrument, nu voiesc ca el să găsească cai.
- Oh! nimic mai lesne.
- Crezi?
- Cum nu? murmură Nancy, tot ce voieşte Majestatea Voastră, se va face.
- Nancy! Nancy! zise Margareta, tu eşti un demon.
- Ah! Doamnă, cine voieşte fineţe caută mijloacele.
Nancy mersese prea departe, aşa că Margareta, neînţelegând-o, arătându-l pe Hogier care dormea, o întrebă:
- Cât timp crezi tu că o să doarmă astfel?