luna în gol, leonard ancuta

luna în gol
dacă aveam o piscină nici nu știu dacă aș fi umplut-o cu lacrimi
sau cu pișat, după ce tu ai plecat.
luna era pasată la înălțimea potrivită să dau gol din foarfecă
în inima ta, dar nu-mi păsa. mă durea.
vorbești urît despre mine, am și mințile și hainele amestecate cu tine
sunt prost, mincinos, un ratat,
sunt un pericol ecologic după care tragi apa
sunt mai înclinat decît un plan înclinat.
dacă aș avea o piscină nici măcar n-aș ști dacă să o umplu cu sînge
sau cu rahat, după ce tu ai plecat.
luna era pasată să-mi dau autogol cu capul, tu o arzi cu altul.
dădeam cu sufletul în pereți ca un grec cu pahare, nu-mi păsa
sufletul meu, nu mai era al meu
deloc al meu.
sa-mi dea dumnezeu o piscină să o umplu cu mine
cu visele mele, să umplu o piscină cu tot ce mă doare
să plîng, să rîd în ea, să salvez luna de la înec, să petrec.
mi-ai dat tu o piscină, care se varsă, se revarsă în mine
se varsă și se revarsă în mine
iar tu, arunci cu săgeți de darts în chipul meu.
nu știu ce să fac să plîng, să rîd, să uit -
am o piscină în mine în care mă înec în fiecare noapte
nu mai salvez luna, e gol.
sunt prizonier în subsol.