Mai bine morți și risipiți în Glia cea străbună / Eliana Popa și T.Comanescu

Versuri: DE-I ÎNCEPUT SAU DE-I SFÂRȘIT
Eliana Popa și T.Comanescu
DE-I ÎNCEPUT SAU DE-I SFÂRȘIT!
✍️ Eliana Popa și Titel Comănescu
De-i început sau de-i sfârșit
Tot una-i pentru noi!
Un Cer avem...dar ne-au sortit
O viață de nevoi.
O clipă-i viața, doar se știe!
O clipă poate naște,
Eroi trăind în veșnicie
Sau morți...în zi de Paște.
Decât o viață-nlănțuiți
Cu frunțile-n țărână
Mai bine morți și risipiți
În glia cea străbună.
Dac-am făcut ce trebuia
Și sfântă ne-a fost vrerea,
Vom ști curând, când vom pleca,
Ne-o judeca tăcerea.
Ne-or judeca și cei ce-au stat
Încătușați și-n zeghe,
Și Dumnezeu Cel ce ne-a dat
O Țară și o Lege.
S-aveți curajul unui lup
Și suflet de fecioară
Avânt nebun, când alții fug
De teamă să nu moară!
Să fiți stăpâni pe înălțimi
Ca vulturii pe creste
Cu aripi ca de heruvimi,
Cum Neamul nostru este.
Nebuni, aici vă îngrădesc
Cât e de mare cerul?
E drum spre cer...de ne opresc
Să-l facem cu hangerul.
Și-acum cu plânsul...să-i lăsăm
Pe cei ce sunt de plâns.
Avânt spre cer să ne luăm
Cu cei ce-n noi au curs.
Și ne-om întoarce-ntr-un apus
Din veacul ce-o să vină,
Vor fi cu noi cei ce s-au dus
Cu frunțile-n lumină.
De-i început sau de-i sfârșit,
Tot una-i pentru noi
Și într-un ceas, la răsărit
Vom naște iar eroi.
/ xstoria
/ camarazipatrioti
/ camarazipatrioti
[e-mail]
Glia străbună, pământul românesc, Simbol al identității, al jertfei și al iubirii față de rădăcinile noastre. Acest pământ, adânc înrădăcinat în istoria și sufletul poporului român, este mai mult decât o întindere de dealuri, câmpii, munți și ape. Este un sanctuar al spiritului național, o moștenire prețioasă lăsată de strămoși, care au muncit, au luptat și au sperat pentru ca noi să trăim liberi și uniți.
Glia străbună vorbește despre răbdarea brazdei plugului, despre sudoarea celor care au înfruntat greutățile pentru a-și păstra pământul roditor. Fiecare colț al acestui tărâm poartă urmele unei istorii milenare, de la dacii care s-au împotrivit cuceririi, la voievozii care au apărat hotarele cu prețul vieții lor.
România este binecuvântată cu o natură de o frumusețe nepieritoare: Carpații falnici, care străjuiesc ca niște păzitori de veghe, Dunărea care leagănă poveștile de-a lungul cursului său și câmpiile aurii care își oferă rodul în fiecare toamnă. Sub soarele blând sau sub asprimea iernii, glia românească rămâne veșnic vie, încărcată de dor și speranță.
Pentru români, glia nu este doar un loc fizic, ci și o stare de spirit, o legătură adâncă cu trecutul și un angajament pentru viitor. Este locul unde se odihnesc strămoșii, unde cântecele doinei răsună și unde tradițiile și obiceiurile păstrează vie flacăra identității. Glia străbună ne cheamă mereu să-i respectăm moștenirea, să-i onorăm jertfa și să o păstrăm nealterată pentru cei ce vor veni.