Mă lupt cu mine pentru iertare, fiindcă mi-am pierdut smerenia și puritatea de până la 26 de ani, cand iertam orice - și am trăit multe dureroase și grele -, cu sentimentul că așa trebuie să fie îndurat. Cu încrederea e și mai greu, dacă nu imposibil. Cum să te încrezi în cine ti-a deschis sufletul cu aparentă delicatețe, spre o prietenie caldă, omenească, apoi te-a lovit cu duritate și batjocură fără limite, planificat, sadic și cinic, cu o satisfacție a răului evidentă și incredibilă . Niciodată nu m- am simțit mai... naivă... 😂😑 Doamne ferește! Vorba bunicului meu: Fii mereu intr-o stare de circumspecție.