Moartea cerebrală nu e moarte. Brain death is not death. A dead organ cannot be transplanted.

Transplantul de organe reprezintă o șansă acordată unor persoane de a se naște din nou și în același timp o șansă pentru alte persoane, de a-și manifesta altruismul, donând părți din corpul lor pentru a da viață altora.
În același timp, însă, transplantul poate scoate la iveală și ceea ce este mai urât în sufletul oamenilor. Auzim tot mai multe voci care susțin că transplantul reprezintă un soi de culme a facerii de bine, o dovadă supremă a iubirii de oameni. Dar lucrurile stau oare așa cum ni se prezintă ? Sunteți siguri că transplantul se face cu adevărat de la un cadavru ? Sunteți siguri că donatorul este cu adevărat mort ? Cum definim un om mort ? În urmă cu ceva ani, se considera, logic, evident și incontestabil că moartea definitivă reprezintă încetarea tuturor funcțiilor vitale ale omului. Adică atunci când inima nu-i mai bate și nici nu mai respiră.
Dar, în 1968, o comisie a Universității Harvard a înlocuit criteriile clasice de stabilire precisă a morții cu cel neurologic, adică cel al comei profunde ireversibile.
Nu există transplant de organ mort. Un organ mort nu poate fi transplantat. Deci, atâta timp cât poate fi transplantat, respectivul donator nu este mort.
Ce lucruri terifiante ni se ascund ?

[@SterianAlinaNicoleta]

Interesant