Рет қаралды 802
Nu am gasit portaluri energetice, tunele dacice sau porti catre alte lumi. In schimb, am gasit lucrul pe care mi-l doream cel mai mult din aceasta calatorie. Liniste.
Acea liniste care lasa vocea interioara sa fie auzita fara sa fie perturbata de interferentele aglomeratiei.
De cand am inceput sa iau la pas cararile muntilor am tot amanat o drumetie catre Vf. Omu, asteptand conditiile perfecte. Si in aceasta tura, am fost binecuvantat sa primesc ceea ce cautam. Un platou gol unde singurele sunete erau cele ale pasilor mei, a vantului si a pasarilor. Am gasit un Bucegi care mai avea ultimile straie de zapada pe el mai sus si intinderi de branduse mai jos.
Am fost mai mult decat multumit sa ma bucur de aceste conditii macar pe drumul catre Omu, iar la intoarcere sa-mi primesc si raspunsul legat de ce se intampla pe platou cand vremea buna imbie tot mai multi oameni sa urce, fiecare cu scopul lui.