O călătorie muzicală pe meleagurile Rusiei

Рет қаралды 893

3 жыл бұрын

Recital de romanțe pe versuri de Alexandr Pușkin
Anca Cecilia Dumea - soprană
Teodora Chircă - pian
Invitat special:
Andreea Greluș - vioară
În program: romanțe de M. Glinka, Al. Dargomîjski, N.
Rimski-Korsakov, M. Musorgski.
S. Prokofiev - Trei piese din baletul Romeo și Julieta, pentru
vioară și pian
Mihail Glinka
Mi-aduc aminte sfânta clipă(1840)
Mi-aduc aminte sfânta clipă: ‘nainte mi te-ai arătat,
Vedenie ce piere-n pripă, al frumuseții duh curat.
Oriunde trudnic am pus pasul în al vieții vălmășag,
Eu auzeam sunându-ți glasul, vedeam în vis chipul tău drag.
Trecut-au anii. În furtună s-a risipit visul senin.
Uitat-am glasul tău cum sună, uitat-am chipul tău divin.
În trist surghiun, în grea uitare, priveam la clipele ce mor,
Lipsit de crezuri, de-ncântare, de viață, lacrimi și amor.
Da-n suflet raze se-nfiripă, și iarăși tu te-ai arătat,
Vedenie ce trece-n pripă, al frumuseții duh curat.
Și inima-mi în piept tresare, și, beată, freamătă de dor,
Și de credință, de-ncântare, de viață, lacrimi și amor.
Nikolai Rimski-Korsakov
Cred că sunt iubit op. 8, nr. 6
Cred că sunt iubit: pentru inimă trebuie să crezi.
Nu, draga mea nu poate fi ipocrită;
Totul este neobișnuit la ea; dorințele languroasei călduri,
timida ei pudoare, îmbrăcămintea neglijentă
și cuvintele dulci... de o gingășie inocentă.
Glasu-mi, ce-ți trimite dulci și blânde șoapte op. 7, nr.1
Glasu-mi, ce-ți trimite dulci și blânde șoapte
Tulbură tăcerea ceasului de noapte.
Pâlpâie pe masă, trist, o lumânare.
Se preschimbă-n versuri lunga mea visare:
Pârâiașe negre de iubire pline;
Strălucesc în noapte ochii-ți lângă mine,
Și-mi zâmbesc șoptindu-mi: - Drag prieten…eu
Te iubesc… a ta sunt… și voi fi mereu…
Pentru țărmurile patriei îndepărtate op. 26, nr. 3
Pentru țărmurile patriei îndepărtate ai parasite o țară străină;
În ceasul de neuitat, în ceasul trist, am plans mult timp în fața ta.
Mâinile mele reci au încercat să te țină;
groaznica tânguire a despărțirii mi-a interrupt geamătul.
Dar tu ți-ai smuls buzele din sărutul amar;
De la marnigean sumbrului exil m-ai chemat în alt ținut.
Tu ai spus: În ziua întâlnirii, sub cerul veșnic albastru, la umbra
măslinului, sărutând dragostea, dragul meu, ne vom uni din nou.
Dar, vai, acolo unde bolțile cerului strălucesc,
unde umbra măslinilor zace pe apă, ai adormit cu ultimul tău vis.
Frumusețea ta, suferința ta au dispărut în urna sicriului - și odată cu ele
A dispărut sărutul de la revedere…
Dar îl aștept încă; el este în spatele tău!
Zilele mele se scurg încet op. 51, nr.1
Zilele mele se scurg încet și-n inimă se naște plictiseala,
Toate necazurile nefericitei iubirii și toate visele nebune mă obosesc.
Iar eu tac; șoapta mea nu se aude;
și lacrimi curg, dar lacrimile mi-s mângâierea;
Sufletul meu captivat de dor, în el găsește o plăcere amară.
O, viața e un vis! Zboară, nu te așteaptă!
Dispari în întuneric, fantomă goală;
Mi-i scump doar chinul dragostei mele - Pot să mor, dar să mor iubind!
Nu-mi cânta, frumoasa mea op. 51, nr. 2
Nu-mi cânta, frumoasa mea, suspinând cântul Gruziei îndurerat.
Altă viață mi-aduce-n gând de demult, pe-un țărm îndepărtat.
Vai! Mi-amintește cântul tău de dor, noaptea neagră, stepa de nisip,
Și sub luna ce ieșea din nor, de străina cu întristatu-i chip.
Lângă tine parc-ar fi pierit arătarea dragă de demult.
Dar tu cânți, și iar mi-a năzărit al ei chip, din neguri, când te-ascult.
Floare ofilită op. 51, nr. 3
Floare ofilită o văd uitată-ntr-o carte,
Și iată cum un vis ciudat se umple sufletul meu:
Unde a înflorit? Când? În ce primăvară? Și cât timp a fost înflorită?
Și cine a rupt-o, o mână straină sau cunoscută?
Și de ce a fost lasată aici? În amintirea unei dulce întâlniri, sau a unei
despărțiri, sau a unei plimbări în liniștea câmpiei sau pădurii umbrite?
Și mai este oare în viață? Și unde e acum?
Sau poate că deja s-a ofilit ca această floare nemaivăzută?
Frumusețe op. 51, nr.4
Totul în ea-i armonie, totul este divin, mai presus de lume și pasiune;
Ea se odihnește nesigură, în frumusetea ei solemnă;
Și-n jurul ei pe toți îi disprețuiește: ea nu are rivale, dar nici prieteni;
Alte frumuseți din jurul său pier în strălucirea ei.
Oriunde te grăbești, măcar pentru o clipă de iubire,
Orice prețuiești tu în inima ta e un vis secret
Dar, la întâlnirea ei, tu brusc te vei opri, cu adâncă reverență
în fața altarului frumuseții.
Pe dealurile Gruziei op. 3, nr 4
Pe dealurile Gruziei se-ntinde ceaţa serii; Vuieşte Aragva lângă mine.
Sunt trist şi uşor; e seninul durerii. Tristețea mi-e plină de tine.
De tine și-atâta... Nimic n-o muncește, nu vine nimic să o rănească.
Şi inima arde din nou şi iubeşte, nu poate decât să iubească.
Poet op. 45, nr. 5