Рет қаралды 87
Pe vremea când oamenii munceau din greu la boierul Bahrin, unul din cei mai harcici slujitori a fugit de la boier. Slujnicul sărac, dar harnic, s-a așezat cu familia la colul unui râu cu apă limpede. Toți râdeau de el, chiar și boierul l-a lăsat în voia lui să trăiască singur, crezând că va muri de foame cu droaia de copii și cu nevasta lui. Înfrunta totul cu dârjenie, lucrând zi și noapte pentru a-și întreține familia. Văzând cât e de harnic, bogata cucoană Lunga i-a dat lui Marcu pentru a le lucra câteva bucăți de pământ. Marcu a chibzuit bine și a decis de a sădi o livadă de meri. Toți din împrejur veneau la Marcu pentru a cumpăra mere rumene și mustoase. Și așa de la fii și nepoți, din generație în generație, au rodit și au prosperat pământurile Mărculeștene și Marcu a fost primul locuitor a acestor pământuri, de la numele căruia a și provenit denumirea de „Mărculești.”