Рет қаралды 19,207
Una dintre cele mai periculoase iluzii este aceea a parteneriatului în care nu știi unde se termină unul și unde începe celălalt.
De-a lungul timpului am văzut și văd cupluri cu conturi comune de facebook, sau care își pun poza de cuplu la profil.
Desigur, e frumos să fii unul într-o relație, dar dă-mi voie să te întreb ceva: unde se termină unul și unde începe celălalt?
Ți se pare absolut normal să îți pierzi unicitatea, să te pierzi pe tine, să te dizolvi în celălalt? Asta înseamnă pentru tine fericirea și împlinirea?
Să presupunem că, într-un cuplu, cele două părți au origini, educație, reguli, programe de familie diferite.
Cei doi se întâlnesc și decid să locuiască împreună în locuința fizică și în spațiul vieții și al inimii.
Ce înseamnă pentru tine cuplu, parteneriat?
Cauți pe cineva care să te completeze?
Păi atunci înseamnă că pornești de la premisa că ești incomplet(ă), că ai în tine un mare gol (sau mai multe: singurătate, casă, piscină, mașini, bani, etc.) ca trebuie rapid umplut. De cine? De cineva, doar nu de tine, că tu te dai cu curu de pământ să știe lumea ce victimă ești.
Și tot cauți să te completeze cineva, și-i dai înainte cu sufletul complementar, că perechea-i deja fumată.
Doar că a fi complementar nu înseamnă a completa vreun gol în celălalt, ci a reflecta completul din tine.
Când afirmi peste tot și la toți că ești în căutare de partener(ă), înseamnă că deja ai în minte programul periculos că tu singur(ă) ești pierdut, incomplet, devalorizat; că tu singur(ă) nu valorezi nimic pentru ceilalți, pentru familie, pentru societate.