Pavel CORUTZ - Cenușa

"Potirul inimii e gol
Şi-n creier, doar un singur glas:
E stins magnificul pârjol,
Ce ţi-a rămas? Ce mi-a rămas?
Un zâmbet rece și pierdut
Şi întrebări fără răspuns:
De ce nu eşti ca la-nceput?
Ce ţi-am ascuns? Ce mi-ai ascuns?
Cenuşa ultimei văpăi
În care ne-am îmăpărtăşit
Mai strigă încă ochii tăi
Nu crede că ne-am despărțit ...
Din câte taine-am împărţit
Şi-n câte vise am zburat,
Doar un pustiu necontenit?
Eu ce-am uitat? Tu ce-ai uitat?
Din câte flăcări ne-au topit,
Din câte zile, goi si puri,
Am răsărit şi-am asfinţit,
Pe ce să jur? Pe ce să juri?
Din câte stele-au răsărit
Şi-n inimi au făcut popas,
Din tot ce-n tine am iubit,
Ce mi-a rămas? Ce ţi-a rămas?
Tristeţea frunzelor din vânt
Și-a valurilor cenuşii
Întreabă sufletul meu frânt:
De ce nu vii? De ce nu vii?"
~interpretare / foto ~ Eda RAIMS~