Prima Revelatie a lui Iacob, Nag Hammadi

Pauzele din vorbire denota fragmente de text lipsa din manuscriul original si traducerile ulterioare.
Iacob, din aceste doua texte (Prima si a Doua Revelatie), este fratele lui Isus, numit in mod traditional “Iacob cel drept” pentru practica sa extinsa de rugaciune care joaca un anumit rol in aceste doua revelatii, care dupa plecarea lui Petru a fost singurul lider al comunitatii crestine timpurii in Ierusalim. Ambele texte presupun ca este cunoscut ca fratele lui Isus, dar “nu fizic”.
“Prima revelatie a lui Iacob” ia forma unei serii de dialoguri intre Isus si Iacob, cu doar cateva pasaje narative care intervin, semnificativ fiind unul care marcheaza momentulpatimilor lui Isus si un altul la sfarsitul textului care relateaza deliberarile care au condus la condamnarea si martiriul lui Iacob. Subiectele abordate in conversatie sunt diverse. De exemplu, la inceputul si sfarsitul lucrarii se mentioneaza problema masculinitatii si a feminitatii in raport cu mantuirea. Centrul revelatiei din “Prima revelatie a lui Iacob” se gaseste fara indoiala in discursul indelungat pe care Cristosul inviat il transmite dupa ce a explicat sensul suferintei sale aparente, pentru a-l pregati pe Iacob pentru propriul sau destin. Scena martiriului sau si suferinta cu care trebuie sa se confrunte in mainile linsatorilor de aici in aceasta lume vor fi imediat transformate intr-un fel de audiere sau cercetare probabil situata in cerurile de jos, unde este confruntat de trei “colectatori de taxe”, mai tarziu numiti “detinatori”, care vor incerca sa il impiedice sa isi continue ascensiunea in regiunile superioare. Eliberarea lui de suferintele pamantesti este astfel practic imposibil de distins de eliberarea sa din mainile acestor puteri.