PRIMAVERA - Cristina Dascalescu

PRIMĂVARA
Toată iubirea care ne-a legat
Cu lanțuri ca de ceară,
S-a topit și s-a fărâmițat.
Ah, nefericită primăvară,
Cât îmi doresc, ah, cât îmi doresc ca noi
Să fi murit în acea zi.
Am fost condamnată atât de rău
Să trăiesc cu lacrimile mele.
Să trăiesc, să trăiesc, fără tine
Să trăiesc totuși,
Să uit acel farmec
Pe care l-am pierdut în acea zi.
Pâinea uscată a singurătății
Asta-i tot ce strângem la piept,
Asta e tot ce ni s-a dat să mâncăm.
Ce mai contează că inima
Spune: Da! sau Nu!,
Dacă ea continuă să trăiască.
Toată iubirea care ne-a legat
S-a rupt și s-a destrămat
S-a preschimbat în teamă.
Nimeni nu mai vorbește despre Primăvară,
Cât îmi doresc, cât îmi doresc ca noi
Să fi murit în ziua aceea.