Рет қаралды 11,542
"Prima mea poreclă, pe care mi-a pus-o un unchi de al meu, era Roșcovanul pentru că eram cât se poate de rumen de la aerul de munte. (...) Nu cred că trecea o zi să nu mă bat cu cineva sau să am o altercație".
Psihiatrul Gabriel Diaconu rememorează "La cină" momente dragi din copilărie, clipe frumoase petrecute acasă, cu soția și cu copiii, dar vorbește și despre tatăl lui, pe care încă îl descoperă, după moartea sa, despre primul pacient și, mai ales, ce l-a determinat să aleagă Psihiatria.
"Doctorii nu sunt un standard de sănătate, hai, să ne înțelegem! În România e foarte greu să tragi frâna unor medici care nu mai sunt în deplinătatea facultăților, foarte greu juridic".
Subiecte delicate despre sistemul sanitar românesc, despre terapia considerată, cândva, un subiect tabu, despre bolile românilor și despre efectul de contagiune, dacă durerea se ia, aflăm "La cină". Când, de asemenea, aflăm dacă există un dram de nebunie în mintea fiecărui medic psihiatru.
"Câtă stângăcie era în piața publică să vorbești despre depresie sau antidepresie, despre medicație, despre psiholog... Dumnezeule mare, eram noi și pornografia care ne băteam pentru primul loc pentru tabu în ochiul public".