Recomandări de viețuire creștină ale Cuviosului Ghelasie de la Frăsinei.

[@elenafilip9765]

Bucură-te Sfinte Părinte Ghelasie, Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

[@andreistirbu2733]

Mă bucur că l-am întâlnit, un om deosebit, fără nici o duritate

[@matildamihalcea7891]

Doamne miluieste-ne.

[@damianpatrascu2397]

Mulțumim părinte.. De mare folos... 🙏

[@olgamarinescu9496]

Imi inchipui Painea Harica ca Vorbele Parintelui.

[@alexandrustoica9126]

Vă rog din tot sufletul, nu se aude bine, poate reușiți să trimiteți acest material și în formatul scris. Vă mulțumesc din toată inima.

[@RaluDaniela]

Nici nu am îndrăznit să mă uit la Brațele Lui Sfinte. M-am aruncat la Picioarele Lui, cu fața în țărâna pământului arid. Dacă ,,vedeam,, ceva, erau doar Sandalele purtate înainte de a se Înălța. Apoi (mintea mea nu era în stare să-și imagineze ceva), s-a întâmplat ceva: am fost ridicată de jos și așezată pe Brațele Lui. Aici, plânsul s-a transformat în apa recunoștinței. O ,,imaginație,, poate fi atât de puternică încât să mi se imprime în toată ființa Puterea Iubirii Lui, nu neapărat pentru mine, ci pentru absolut toți oamenii?

[@IsihasmulCarpatin]

Nimeni nu știe cele ale omului decât Dumnezeu și duhul omului. Ap. Pavel îndeamnă: ,,cercetați duhurile de unde sunt", iar Hristos ne încredințează că roadele bune sau rele sunt criteriul discernerii experiențelor duhovnicești autentice sau înșelătoare. Cel mai corect și cel mai sigur este confruntarea experiențelor mistice cu părerea duhovnicului. În cazul în care aceasta nu e cu putință din motive întemeiate, atunci se face confruntarea cu duhul Scripturii și cu scrierile Sfinților Părinți. Și apoi încă o cale de discernere este urmărirea întru sinceritate a urmărilor asupra stării lăuntrice a acestor experiențe. Dacă nasc părere de sine, judecare și dispreț pentru alții socotiți inferiori și ignoranți, atunci e de rău. Dacă nasc smerenie, umilință, dragoste și dăruire pentru Dumnezeu și pentru întreaga creație, atunci e de bine. În viața Sf. Antonie cel Mare, prăznuit pe 17 ianuarie, scrisă de Sf. Atanasie al Alexandriei, sunt prezentate detaliat urmările pozitive și negative ale înrâuririi Duhului Sfânt asupra duhului omului, cât și ale înrâuririi din partea duhurilor întunericului. E foarte de folos să citești pasajul pentru a-ți cultiva discernământul.

[@RaluDaniela]

@@IsihasmulCarpatin , Părinte, mulțumesc!

[@ion.iconar7265]

Cum adica sa intri direct in suflet? si prin suflet sa faci despatimirea. Nu inteleg in trup intri prin energii si in suflet prin hrana?

[@IsihasmulCarpatin]

Eu înțeleg ce a spus părintele Ghelasie cam așa: Filocalicul tradițional pornea de la părți la întreg. Adică mai întâi prin despătimire vindecam energeticul exacerbat prin patimi. Asta se finaliza cu coborârea minții în inimă ca și reunire a tuturor manifestărilor energetice și apoi refacerea integrității suflet-corp. Asta reprezenta intrarea în treapta luminării ca și refacere a Chipului de Rai și abia de aici începea adevăratul dialog cu Dumnezeu ca și rugăciune noetică, duhovnicească. Pe când în specificul Pustnicului Neofit se pornește de la întreg spre părți. Adică prin gestul iconic se trezește conștiința integralității firii suflet și corp. Direct prin duhul de suflet te arunci în brațele lui Dumnezeu ca închinare și însăși această centrare pe duhul de suflet va întări voința de a lucra și despătimirea adică refacerea anomaliilor energetice corporale. Asta în paralel cu trăirea directă prin viul de suflet a întâlnirii cu Dumnezeu. Tradițional mai întâi te curățai și apoi mergeai la întâlnire, iconic îndrăznești să mergi la Nuntă chiar și fără Cămașă și însăși participarea la Nuntă îți tese Cămașa. Hrana vie domolește energeticul care astfel nu mai sufocă sufletul și ajută la păstrarea centrării pe suflet.

[@ion.iconar7265]

Parinte, ce presupune concret gestul iconic? Eu am inteles ca este a sta nemiscat cu un anumit gest al mainilor in principal ca si cum te-ai vedea fata in fata cu Dumnezeu ori asteptand intalnirea cu El, fara a fi nevoie de rugaciune si cuvinte, doar prezenta, o stare de recunostina chiar, peste pocainta. Asa e?

[@IsihasmulCarpatin]

Da. E bine spus. Cu specificația că părintele Ghelasie insistă pe a nu fi fixiști. Adică când simți nevoia să și rostești ceva o poți face, dar tot ritualic, fără concentrări de minte. Important în ,,gest" e centrarea nu pe minte, nu pe simțire, nu pe corp, nu pe suflet, ci pe conștiința integralității suflet-corp. Și cu această conștiință a integralitäții te așezi înaintea Domnului.

[@ion.iconar7265]

Multumesc mult parinte!