Remember Radu Anton Roman

Au trecut ani în care dorul de RAR încă ne stăpânește și imaginea lui va fi vie în memoria noastră! În cinstirea lui RAR am scris
ISTORIOARE CU MIROAZNE ȘI CRUSTĂ, titlu dat de Domnia sa. O carte fermecătoare:
Îmi permit să vă redau ceea ce a scris la prima ediție marele poet buzoian GHEORGE ISTRATE
Cascada literaturii la zi îți oferă mereu surprize, uneori consternante; cohorte de cărți - păduri ucise - care împânzesc creierii primitoarelor librării, pătrunzând, ca șobolanii, și în cutiile poștale. Cărți (?) și cărți (?) pe care le despic conștiincios ca pe niște păstăi uscate, din lăuntrul cărora nu răsare nici-o sămânță, ci numai rumegușul stupid al unei obsesii liriscide ori prozoase. Și totul conservat în niște coperți care mai de care mai luxoase.
Rareori, din acest pământ nedesțelenit, răsare ființa naturală a unui volum ce nu se înghesuie în banca întâi (deși a colo i-ar fi locul) anunțându-se discret sub picătura de cerneală a cronicarului.
Cu „Istorioarele” sale, Marian Rădulescu „se preface” că scrie o carte de preparate culinare (și chiar o scrie!) - toate acestea înrămate însă în texte literare suculente, de-o naturalețe fermecătoare, care-mi amintesc de volumul „De-ale gurii din bătrâni” de Octavian Stoica, sau, mai de demult de celebra culegere „200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești” (1841) a lui Mihail Kogălniceanu, în colaborare cu Costache Negruzzi.
Din strălucita ei postumitate parcă ne vine s-o invităm pe Sanda Marin să ia act de apariția acestei cărți care i-ar și fi îmbogățit cu mult bibliografia gastronomică. Ea a beneficiat de prefața încântătoare a unui faimos scriitor (gurmand și oenolog, prozator și epigramist de geniu, om de duh și societate, spontan și deșuchiat), Păstorel Teodoreanu.
Marian Rădulescu a deschis ușa literaturii buzoiene involt și pe neașteptate - prezentându-și singur debutul. Maestrul întru toate, Mircea Dinescu, al poeziei și al vieții, vrăjitorul de revoluții și gastronomii „expandate”, a refuzat să prefațeze acest cuibar de rețete, legende și litere măiestre, pretinzând că nu vrea să se auto-concureze printr-o carte dedicată acestui sanctuar - fiindcă Domnia Sa se află pe drumul uneia asemănătoare. Propunerea (invitația) venise din partea mea și refuzul din partea lui. Noi nu ne-am supărat nicidecum, așa că Marian Rădulescu și-a auto-prezentat intențiile - dar și reușita - printr-o scrisoare adresată unui fluture feminin - simbol al gospodinei ideale, izbutind o carte misterios de frumoasă, nu numai cu amețitoare rețete culinare ci și cu - precizează singur - povești și istorioare ale unui depozitar și „umil mâzgălitor de rânduri despre anii copilăriei, adolescenței și restul anilor de până acum, încărcați de dulci și savuroase amintiri.”
Acestă „rapsodie bucolică” scrisă cu bonomie „patriarhală” ne reîntoarce la vârsta noastră clasică plină de înțelepciuni și eresuri, amintind, fără ostentație, de sănătatea milenară a sufletului românesc. Autorul a redeschis o supapă dulce și uitată a autohtoniei.
Omul acesta - scriitor temeinic de acum - are o uriașă memorie afectivă, vizuală și dermică, o acuitate oraculară a auzului străvechi, din pletora cărora revarsă, rând pe rând, povești de acasă - din Acasa aceea eternă, nedezrădăcinată de viforul vremurilor.
Cuprinsul cărții ar putea fi el însuși un poem „gustativ” cu bulz de Penteleu, cu tochitură mocănească, cu cășării și pui, cu licori necunoscute (cum o fi misteriosul acela de vin de Blăjani?) cu păstrăvi și plăcinte, cu taifase și mămăligi, cu cronțănele mirabile, cu pelin și tămâioasă pură, cu ciorbă de raci, cu curcan și ciute cu brânză, cu pește și pui cu caise, cu miel la proțap - toate tăvălite printr-un măcel de mirodenii lingvistice.
De unde și cum o fi apărut acest autor - discret și puternic - (felicitari redactorului Valeria Manta Tăicuțu pentru girul dat!..) care s-a „copt” în creuzetul unei așteptări așteptate? El a sărit fără grabă peste acele tranșee ale sterilității despre care aminteam la începutul acestei întâmpinări.
„Istorioare cu miroazne și crustă” e o mică halima românească, într-un domeniu aproape uitat. Să nu uităm dedicația din fruntea volumului: „Prințului curții miracolelor bucătăriei tradiționale românești RADU ANTON ROMAN”, prieten al autorului și la a cărui sugestie s-a alcătuit acest „abecedar de inițiere”.
Marian Rădulescu pare, la prima vedere, un ins suspect, rătăcit între tărâmurile lumii literare, în care a pătruns subit, cu masca unui adevărat scriitor aprinsă pe față.
Oare, nu cumva, aceste cuvinte se vor, totuși, o prefață la a doua ediție a Cărții de istorioare anton-panntești?
Spunea poetul buzoian Gheorghe Istrate în dec. 2009.
În curând va apare ediția a doua revizuită, adăugită și în format nou întru cinstirea marelui meu mentor RADU ANTON ROMAN.