Reziliența prin cultură. Justiția Memoriei. Andrei Pleșu | EXERCIȚII DE MEMORIE

Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.
Cât de mult a însemnat pentru Andrei Pleșu privilegiul de a fi cunoscut numeroși oameni din lumea veche? Cum a supraviețuit această societate în lumea nouă care începuse să se contureze în jurul anilor ’50-’60 ai secolului trecut? În ce fel am putea să asigurăm continuitatea între lumea veche și lumea nouă? Ce i-ar spune Andrei Pleșu unui tânăr din lumea de astăzi, atât de complicată și de opacă în multe privințe, despre căutarea și asumarea modelelor? Spre ce fel de modele ar trebui să ne îndreptăm atenția? Ce anume s-a schimbat în mod fundamental, astfel încât, în prezent, s-a produs o adevărată mutație în societate? Cum ne mai putem păstra discernământul atunci când simțim că timpul curge parcă mai repede decât în trecut? În suita de dialoguri care se subsumează seriei de conferințe „Justiția memoriei”, filosoful și eseistul Andrei Pleșu și Cristian Pătrășconiu, publicist și scriitor, ne propun, pe firul unor exerciții de memorie, o subtilă analiză a raportului dintre lumea veche și lumea nouă, reliefând rolul unei tradiții ce presupune căutarea și asumarea unor autentice modele, dar și transfigurarea lor în spiritul modernității.
0:00 Andrei Pleșu | EXERCIȚII DE MEMORIE
6:55 „Există și momente în care continuitatea nu e pur și simplu atenuată, ci este chiar sfâșiată, ruptă. Eu spun mereu că noi nu mai trăim azi o schimbare, chiar una radicală, fiindcă e o fractură, o mutație. Și trebuie să ne adaptăm la asta și să încercăm să nu o facem să aibă un caracter de definitivat, care deformează tot ce e în jur.”
13:43 „În momentul în care reprezentanții ei [ai lumii vechi] au dispărut, lucrul devine mai dificil. Spuneam la început că am avut norocul să fiu contemporan cu mulți dintre ei, aflați în altă etapă a vieții, dar activi și prezenți. Prin urmare, dacă ai norocul acestei contemporaneități, ea se transmite spontan. Dacă nu, atunci apare o altă temă: tema căutării...”
19:40 „Nu trăim într-o lume în care, odată cu trecutul, ideea de model se dizolvă. Și nu suntem înconjurați de o puzderie de modele, așa că e bine să lăsăm deschisă și ușa spre muzee, ca să zic așa, spre colecții de oameni, și de comportamente, și de lucrări în care modelul se profilează în mod net.”
27:41 „Noi am vorbit tot timpul despre trecut, prezent și viitor. Mai există ceva: există și o supralume, există ceva care e în afara timpului, în afara imediatului și cred că asta e o dimensiune a vieții, a reflecției, care nu trebuie să lipsească.”
34:17 „E o experiență nouă, pe care o văd în cafenele: văd un cuplu, el și ea, care sunt în mod vizibil îndrăgostiți sau, în orice caz, pe cale să se apropie, și fiecare are în mână un telefon mobil. Sunt la aceeași masă, beau cafele diferite, dar și telefoanele mobile sunt diferite și am sentimentul că vecinătatea nu mai este legată de ei înșiși, ci de mijloace intermediare...”
Conferința din seria JUSTIȚIA MEMORIEI, susținută de Andrei Pleșu este disponibilă aici: • Justiția Memoriei | An...