ROLUL TĂU ȚI L PĂSTREAZĂ DUMNEZEU, MARIN VOICAN

OMAGIU LU BRÂNCUȘI Link video
youtu.be/rjHPG...
Nume de fișier
ROLUL TĂU ȚI-L PĂSTREAZĂ DUMNEZE
Era spre sfârșitul toamne 1948, în Gara din Târgu-Jiu, când Maria Tănase privește trenul care se pusese în mișcare, iar neicuța Costache, de pe scara ultimului vagon, îi aruncă un fir de trandafir roșu și-i spune: adio Măriucă!
Ne vedem la Paris. În omagiul pe care i-l aduce iubitului ei, Maria Tănase se destăinuie:,,Nu-mi aduc aminte câte zile și nopți s-au scurs de când m-am despărțit de neicuța Costache, fiindcă nu reușeam să uit acei ochi înlăcrimați care mă priveau pătimași și parcă-mi spuneau: „Adio, Măriucă! Ne vedem la Paris...” În 1962, când am coborât în valea Tismanei, soarele se pregătea să apună, iar un vânt nostalgic sufla prin vârfurile copacilor. După atâția ani scurși pe apa Jiului și a Oltului, mă aflam pe locurile pe unde trecuse titanul. Am urcat delușorul către mânăstirea Tismana, am intrat și i-am aprins o lumânare, apoi am presărat câteva boabe de tămâie pe niște cărbuni ce mocneau într-o ulcică de pământ, aflată lângă căsuța „+ Morților”. Am privit fumul care se ridica liniștit și se pierdea ca o boare a unui suflet de om chinuit de dorul celor dragi, îndreptându-se spre drumul nemuririi. L-am văzut, prin puterea minții, cum urca pe Coloana Infinitului (antenă intergalactică, menită să facă legătura noastră cu lumea celestă), apoi a tot zburat până la Calea Robilor, în galaxia Lactee, să-l vestească pe dragul meu gorjean că-mi este dor de el.