RRCP119 - Ștefania Mărăcineanu, savantul nedreptățit și ignorat în țară, dar elogiat în Europa

Bună seara, bună ziua sau bună dimineața dragi români de pretutindeni, pentru că ne întoarcem la origini, așa cum ne-am obișnuit, bine ați revenit la un nou episod al RRC Podcast!
Ştefania Mărăcineanu s-a născut pe 30 iunie 1882 la Bucureşti și a avut o copilărie nefericită, despre care nu a vrut niciodată să vorbească în public. În registrele de naștere ale Primăriei Sectorului 1 - Galben a fost înregistrată ca fiica naturală a Sevasței, „menajeră”, iar la vârsta de 10 ani fetița a fost înscrisă în foaia matricolă a clasei a IV-a primară a Azilului „Elena Doamna” ca orfană.
Adolescenta a studiat la Facultatea de Ştiinţe Fizico-Chimice, pe care a absolvit-o în 1910. O vreme a fost profesoară la Şcoala Centrală, iar din 1922, datorită unei burse, a urmat lcursurile de radioactivitate susţinute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris.
În 1924 Ștefania şi-a susţinut lucrarea de doctorat cu titlul “Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux” la Universitate Sorbona din Paris, apoi a rămas în continuare timp de şase ani în Franța pentru a studia efectul radiaţiilor solare asupra substanţelor radioactive.
Pe când studia radioactivitatea poloniului, cercetătoarea a observat că timpul de înjumătăţire al poloniului pare să depindă de materialul pe care este depozitată proba respectivă. Explicaţia a fost că particulele alfa emise de poloniu ar transforma materialul substratului într-un element radioactiv.
În 1925, cu prilejul unei vizite oficiale la Paris, Regele Ferdinand și Regina Maria au cunoscut-o pe Ștefania Mărăcineanu, savanta fiindu-le prezentată chiar de președintele Republicii Franceze, care era la curent cu cercetările ei. La revenirea în țară a primit o subvenție din fondurile proprii ale reginei și, în 1929, premiul Ferdinand acordat de Fundația Ferdinand de la Iași.
Cu sumele astfel dobândite și-a cumpărat aparate moderne de radioactivitate cu ajutorul cărora a putut organiza o secție specială în laboratorul de electricitate al Facultății de Științe din București.
Cu ajutorul profesorilor Bungenţianu şi Nicolae Vasilescu-Karpen, cel care a realizat pilele Karpen, Ștefania Mărăcineanu a experimentat o metodă de declanşare a ploilor artificiale prin dispersarea de săruri radioactive în nori și a studiat legătura dintre radioactivitate şi ploi, apoi relaţia dintre cutremure şi precipitaţii. În 1931 românca a provocat prima ploaie artificială din lume, în timpul unui experiment realizat în Câmpia Bărăganului, apoi și-a continuat cercetările în Algeria, cu sprijinul Guvernului francez.
În ianuarie 1935, într-o discuție cu gazetarii revistei Ilustrațiunea română, savanta a mărturisit: “Întâmpin astăzi aceeași neîncredere cu producerea ploii artificiale cum am întâmpinat acum zece ani cu descoperirea radioactivității artificiale a plumbului. Irene Joliot vine după zece ani și anunță descoperirea radioactivității aluminiului, urmând comod o cale anevoioasă, pe care i-am deschis-o eu. După zece ani, o variantă, o deducție firească a primei mele descoperiri, este primită cu cel mai mare entuziasm. Din fericire pentru mine, nu toți oamenii au fost pedepsiți cu pierderea memoriei…”
Cercetătoarea le-a arătat jurnaliștilor mai multe comunicări științifice publicate la Paris și un articol din Neues Wiener Journal din data de 5 iunie 1934 care găzduia un interviu luat doamnei Joliot în care se arăta explicit: “Ne amintim că o savantă româncă, d-șoara Mărăcineanu, a fost prima care a anunțat fenomenul radioactivității artificiale…”
Acestea fiind spuse vă urăm vizionare plăcută!
Nu uitați să ne dați un like, să știm și noi de voi, și subscribe la canal dacă nu ați făcut-o deja.
Ne puteți găsi și pe Patreon: / revistaromaniaculturala .
Vizitați pagina noastră de facebook: / culturaromana.ro .
Grupul România Culturală: / 2019168085024833 .
Pagina oficială web: culturaromana.ro/ .
Vizitați-ne și pe Telegram: t.me/romaniacu... .