Sarutul ispitei - Sandra Brown

- Acesta-i ultimul avertisment, Barnes, spuse Megan Lambert pe un ton care-l făcu pe subalternul ei să se foiască neliniştit pe scaun. E puţin spus că s-a supărat clientul. Mi-a zis că nici măcar n-ai adus vorba de emisiunea dedicată muzicii country. Ar fi cumpărat o tonă de reclame pentru spaţiul ăla de o oră şi jumătate.
Tânărul era foarte agitat şi evita să se uite în ochii ei pătrunzători. Îşi drese glasul, emoţionat:
- Pur şi simplu, nu m-am gândit că...
Se auzi un zgomot neaşteptat de puternic când palma lui Megan izbi blatul biroului din lemn de esenţă tare.
- Exact asta ziceam şi eu. Nu ai gândit deloc. E a treia oară în tot atâtea săptămâni când mă iau de tine. De fiecare dată când procedezi într-un mod atât de neprofesionist, postul de televiziune pierde mii de dolari.
Megan se ridică de pe scaun şi se duse în faţa biroului, sprijinindu-şi coapsele ferme de marginea lui şi încrucişându-şi gleznele fine.
- Ba mai mult, când o dai în bară, eu ies cea mai şifonată din toată afacerea. Trebuie să-i spun directorului de post că nu ne încadrăm în buget, iar el are să mă facă albie de porci. Ai prins ideea, Barnes?
- Păi, da.
- Şi-atunci care e problema? i-o reteză ea.
Tonul ei strident nu semăna cu acela al unui părinte îngrijorat ori al unui profesor înţelegător, ci aducea mai degrabă cu tonul unui ofiţer de instrucţie căruia nu-i pasă care era problema, dar o voia rezolvată.
Barnes ridică spre ea o privire plină de speranţă.
- Păi, am avut ceva necazuri cu o fată. Ea...
- Scuteşte-mă de aceste detalii, Barnes, i-o tăie rapid Megan. Nu mă interesează iubitele tale şi nici viaţa ta personală, atâta timp cât nu se răsfrânge asupra celei profesionale.
Îl aţinti cu privirea, iar el şi-o feri.
- O să analizez raportul de vânzări la sfârşitul săptămânii. Sper să constat o îmbunătăţire semnificativă. Iţi sugerez să-l inviţi la prânz pe domnul Thomton de la magazinele Countrytime Records and Music şi, până una-alta, să pui la punct un pachet publicitar care ne va costa ceva bani, dar care să-i satisfacă orgoliul.
- În regulă, murmură el.
Megan ocoli din nou biroul şi se aşeză pe scaun. Se apucă să aranjeze un teanc de hârtii şi ti spuse lui Barnes:
- Acum te rog să mă scuzi, dar mai am şi alte lucruri de făcut.
Pricepând aluzia, Barnes ieşi din birou, ca un con' damnat la moarte care tocmai fusese graţiat.
În loc să se simtă mulţumită de scena pe care o jucase atât de convingător, Megan oftă obosită şi se cufundă în scaunul de piele cu spătar înalt. Ridică mâna cu manichiură perfectă şi-şi îndepărtă de pe frunte o şuviţă rebelă de culoarea scorţişoarei. Nu-i plăcea deloc să facă pe dura în asemenea situaţii, dar ştia că aşa trebuia să procedeze.
Se ridică în picioare, se duse la fereastra largă şi desfăcu o idee jaluzelele. Panorama oraşului Atlanta era minunată, dar ea nu era atentă. La fel ca în cazul celorlalţi agenţi de vânzări din subordinea ei, îi păsa de Barnes, de cât de mulţumit era Ia serviciu şi de buna lui dispoziţie în general.
Dar îi spusese adevărul. În calitate de director local de vânzări la WONE TV, trebuia să întocmească săptămânal rapoarte de vânzări pentru directorul de post. Dacă o înţelegere cădea, televiziunea pierdea mii de dolari. Doug Atherton va pune presiune asupra ei, ceea ce era şi normal, iar ea trebuia să-i ia tare pe angajaţii din subordinea ei. Era un cerc vicios, în care fiecare dă' dea vina pe altcineva.
îi plăcea de Barnes. Puştiul era distrus că îl părăsise o tipă de la ştiri pentru cameramanul din echipa de filmare, în loc să-i complice şi mai mult viaţa, Megan îşi dorea să-l consoleze şi să-l convingă să i se confeseze.
Dar nu putea să-şi permită aşa ceva, mai ales pentru că era o femeie care ocupa postul unui bărbat, şi toată lumea se cam aştepta ca ea să judece cu inima, nu cu capul. Când venea vorba de afaceri, lăsa sentimentele deoparte şi dădea dovadă de profesionalism. Nu permitea ca deciziile ei de afaceri să fie influenţate de aluzii ofensatoare.
Răsucindu-se pe tocurile înalte ale sandalelor din piele de şarpe, se uită prin biroul decorat cu foarte mult bun-gust. Nu-l obţinuse dând dovadă de amabilitate şi generozitate. Era foarte greu să concediezi un agent care nu se dovedea la înălţime, dar mai făcuse asta şi înainte şi avea să o mai facă, dacă era nevoie. Postul nu mai avusese niciodată asemenea vânzări-record ca acelea înregistrate de când preluase ea postul de director local de vânzări, în urmă cu doi ani.
Spera ca Barnes să-şi revină. Nu numai că voia să menţină aceeaşi cotă ridicată a vânzărilor, dar îi era foarte greu să dea înapoi, odată ce lua o decizie. Îi spusese lui Barnes că-l concediază, dacă performanţa lui nu se îmbunătăţeşte, şi intenţiona să se ţină de cuvânt. Mulţi ar spune că e încăpăţânată. Ea ar fi adăugat că e îngrozitor de încăpăţânată.

[@corinadraghici275]

_eu ascult cărți cu mare plăcere chiar dacă sistemul nu este perfect! Nu pare a fi deranjant atunci când te obijnuiești cu el., Vă mulțumesc! Lecturile sunt pe măsură.

[@doinaapostol7548]

Mulțumesc pentru lectură.

[@ElenaCoroiu]

Mulțumesc frumos pentru lectura.