Secretul Proiecției în Psihologie | Mecanisme inconștiente

Povestea mea din exercițiul cu cele 3 imagini: Este multă liniște în jur, peste tot este numai verde, este o pădure superbă... oriunde te uiți, descoperi numai frumusețe. Dar deodată, pe drum, apare un copilaș lovit la picior. El culegea în grabă fructe de pădure, când, fără să-și dea seama, s-a împiedicat și a căzut. Eu stând acolo și observând cum mama lui vine în grabă să-l liniștească. În cele din urmă copilașul s-a ridicat fericit și a continuat să culeagă fructe alături de mama lui.

[@iameigei]

Viața uneori poate fi plină de ocolișuri, trecând de la un obiectiv final la pași intermediari. Plecând de dimineața cu trenul spre munte împreuna cu prietenii mei aveam planificat o mini excursie de un Weekend intr-o stațiune montană. De obicei mersul cu trenul poate fi distractiv atunci când exista comunicarea și distracția, uneori poate fi plictisitoare atunci când energia lipsește iar singura chestie pe care o cauți este sa-ți pui căștile in urechi și sa închizi ochii. De data aceasta era ceva diferit, un moment de nesiguranța sau neatenție poate sa creeze o întreaga poveste a căutării sau regăsirii. In jurul prânzului, se simțea nostalgia din cauza faptului ca era din ce in ce mai puțin pana la destinația finala. Numărăm stațiile, urmăream priveliștea, natura atât de verde și vie, simteam mirosul naturii chiar dacă eram închis intr-o cutiuta mergatoare. Deși claostrofobila nu era un lucru de temut pentru mine, tot simteam nevoie sa ies sa văd cum se vede acea pădure și pe partea cealaltă a geamului. Nimeni nu ar fi crezut ar urma sa se întâmple. Cumva planetele se alinau și următoarea stație a trenului era chiar intr-un loc rupt de realitate, de-abia așteptam sa cobor, sa simt peisajul. Ajunși in stație, toată lumea a ieșit sa se bucure de peisaj, toate erau calme și simple, parca nu as mai fi plecat de acolo. Dintr-o data se auzea acea sirena a trenului care indica faptul ca urmează sa plece. Odată urcați, trenul a si plecat. Era o amintire de ne uitat dar niciodată o amintire nu poate sa ducă lipsa de dopamină așa ca dintr-o dat se auzea un țipat de femei “Ionut, Ionut, unde ești mama”, in prima faza n-am depus interes dar țipetele continuau, se pare ca un copil nu era de găsit. A fost oprit trenul si lumea a început sa caute peste tot, poate acesta s-ar fi ascuns. Copilul era de negăsit, femeia părea disperata, lumea se agita din ce in ce mai tare. S-a hotărât ca trenul sa staționeze pana când Ionut era găsit. După o lunga cautare, dintr-o data se aude cum cineva arunca cu pietre in geamul tenului, era Ionut. Mama a ieșit panicata dar si usurata in același timp, se pare ca Ionut rămăsese in afara trenului după plecare, cred ca a fost cel mai suprins de peisaj. O data ajuns fata in fata, Ionut a avut un singur lucru de spus “Mami, ți-am adus o floare”. Și uite așa unele povesti nu sunt chiar atât de simple și intuibile, așa e și viața. Nu poți sa mergi pe o linie dreapta fără sa te mai opresti și sa treci printr-un set de sentimente. Trenul a ajuns in siguranța in locația dorita iar toată lumea era teafără și nevătămată. Oare ce aventuri ne mai așteaptă in călătorie?

😊 Alex, îmi place numele copilului din poveste. Mă întreb de ce:) Mulțumesc pentru povestea ta 😊

[@ciobanupersida6994]

Am intrat în pădure când eram copil, m-am pierdut în labirintul încercărilor, eșecurilor și reușitelor pentru ca atunci când am reușit să ies să-mi dau seama că aceea a fost o călătorie inițiatică, revelatoare, care avea scopul nedeclarat de a mă ajută să mă maturizez. Am ajuns adult, am râvnit asta fără să-mi dau seama că așa mama îmbătrânea suferind tot mai mult din cauza absenței mele. Și-a șters lacrimile de nenumărate ori și a continuat să fie lângă mine, până mi-am dat seama că de fapt, tot ce mi-am dorit în viața asta a fost să fiu mereu alături de ea. Se întâmplă să realizăm târziu cât de importantă este familia și cât de mult o neglijăm de-a lungul vieții.

Wow 💗

[@stefanelturcu8306]

Într-o frumoasă zi de vară, într-o pădure adâncă, o familie se bucura de liniștea și frumusețea naturii. Pădurea era verde, plină de viață, iar păsările ciripeau în armonie cu zumzetul insectelor. Nimeni nu și-ar fi putut imagina că această zi aparent perfectă avea să se transforme într-un coșmar. Familia își continuă plimbarea prin pădure, iar cei mici se jucau veseli, neștiind că pericolul îi pandea. La un moment dat, au auzit un zgomot ciudat, dar au crezut că este doar o iluzie și au mers mai departe. Cu fiecare pas, zgomotele deveneau tot mai stridente și mai insistent, dar părinții au ales să le ignore, fiind convinși că totul este în regulă. În cele din urmă, au ajuns la marginea pădurii și au zărit lumina soarelui, moment în care au simțit un imens val de bucurie și ușurare. Cu toate acestea, în ultimul moment, coșmarul a devenit realitate. Dintr-un tufiș a sărit ceva, iar copilul cel mic a dispărut într-o clipită. Mama a izbucnit în lacrimi și strigăte de disperare, simțind cum sufletul îi este sfâșiat de durere. Într-un acces de disperare, a strigat către cer, cerându-i lui Dumnezeu să-i aducă înapoi copilul. Își punea întrebări, simțea că viața nu are sens fără acel copil iubit. Durerea și disperarea o cuprindeau tot mai puternic, dar la un moment dat, simte o bătaie ușoară pe umăr. Se întoarce și își vede copilul mic, stând acolo, nevătămat. În acel moment, înțelege cât de mult îl iubește și cât de mult îi este drag. Regretă că uneori îl ceartă, că se supără pe el, și își promite că va fi mai atentă și mai iubitoare în viitor. Își mulțumește lui Dumnezeu pentru că acel copil este alături de ea și îi promite că îl va iubi și proteja cu toată inima ei. Această experiență traumatică i-a adus o nouă perspectivă asupra vieții și a relației cu copilul său. În mijlocul durerii și disperării, a descoperit că iubirea maternală este cea mai puternică forță din lume și că viața sa are un sens profund, fiind înconjurată de dragostea pentru copilul ei.

Mulțumesc Stefan 😊 O poveste cu totul captivantă ☀️

[@olgaandrei5792]

🤔🤔🤔...oare partea feminină este mai predispusă spre proiecție???

[@rhinno9858]

Povestea: am fost la padure, m-am lovit la fata apoi mama a venit si mi-a explicat cum sa nu mai ma ranesc

Mulțumesc pentru împărtășire 🤗

Învățăturile părinților sunt utile 😊

[@sorin6274]

O persoană se află cutreierând prin pădure, rămasă fără hrană și apă în rucsac, suspină adânc punând mana la gura. Își adusese aminte de vorbele mamei sale de a nu explora zone necunoscute...

Mulțumesc Sorin 😊 o poveste cu multă proiecție.

[@cosminbutaru5996]

Într o pădure erau mai mulți copaci care stăteau de vorbă. Deodată, doi copaci au vrut să facă pișu. Aveau puțele scoase deja așa că s-au pregătit să facă pișu. Apare pe neașteptate un tip, care văzând copacii care voiau să facă pișu, s-a rușinat ducand mâna la gură și spunând: ăștia vor să facă pișu. De fapt el nu era mirat de copacii care voiau să facă pișu, ci îl mușcase un țânțar care zbura prin pădure. Așa că si-a tras singur o palmă zdravănă peste obraz pentru că țânțarul zburase deja de pe obrazul lui. Ajuns acasă mama lui îl luă în brațe și îi spuse: Nu e așa că ți s a părut că vezi doi copaci care voiau să facă pișu? Când, de fapt, te-a mușcat un țânțar... Acum hai la culcare că ești obosit.

Interesantă perspectiva

[@cosminbutaru5996]

@ Aștept cu nerăbdare interpretarea poveștii pe care au scris-o în comentarii cei care au ales să își rupă 10 minute din timpul lor

@@cosminbutaru5996 exercițiul este demonstrativ și la nivel de "a observa" ceea ce spun ceilalți. Astfel putem vedea puterea proiecției. Interpretările, explorările nu sunt obiectivul acestui exercițiu.

[@cosminbutaru5996]

@ Ok. Care este, sau cât de mare este puterea proiecției mele, raportat la interpretarea mea? Multumesc anticipat

[@razvanmihai1187]

Zi de vară, ora 10 dimineata, padurea este liniștită asta pana cand Eduard, un copil de 10 ani incepe sa plângă si sa țipe cat de tare poate, striga dupa mama lui... S-a ratacit...Este singur Isi sterge lacrimile singr Plânge, apoi iar isi strange lacrimile Dupa ce se sterge de lacrimle ce se uscase deja pe obraji sai El reuseste sa gaseasca un drum către a iesi din Pădure, La iesire din padure se intalneste cu Mama lui si ea ii ofera alinare lundu l in brațe

Mulțumesc 😊 un final fericit pentru Eduard

[@razvanmihai1187]

Cu drag, am o întrebare, care este diferența între proiecție și realitate... Ex. Un om are niste trăsături de machiavelism, dar eu observ comportamentul respectiv... Mai e proiecție.. sau este obsevare

@@razvanmihai1187 Uneori observația este doar observație. Nu întotdeauna este vorba despre Proiecție. Ceea ce vezi la cineva, da, poate să țină strict de persoana pe care o observi. Certitudinea apare atunci când ne cunoaștem pe sine la un nivel profund, și știm când este despre noi și când este despre celălalt.

[@razvanmihai1187]

Mulțumesc pentru claritate.

@@razvanmihai1187 cu plăcere

[@jastondave9127]

care e faza cu Maria si Claudia? ce infidelitate intre cele doua? n am inteles exemplul tau

Maria și Claudia sunt într-o relație de cuplu de 7 ani. (Cuplu Fata-Fata) Maria a inselat-o pe Claudia, iar din această cauză a dezvoltat o anxietate. Acum înțelegi?