Shirley - Partea 3 - Charlotte Brontë

Toată lumea ştia c-ar fi fost de mult timpul ca domnul Moore să revină acasă; întregul Briarfield se mira de această ciudată absenţă, iar cei din Whinbury şi din Nunnely îşi aveau fiecare partea lui la uimirea generală.
Se ştia'de ce zăboveşte prin alte locuri? Da: se ştia de mai bine de douăzeci - de mai bine de patruzeci de ori; fiindcă existau cel puţin patruzeci de pricini invocate pentru a explica această inexplicabilă împrejurare.
De afaceri nu putea fi vorba - cu asta toate bârfele erau de acord; treburile cu care plecase le dusese la bun sfârşit încă de multă vreme; pe cei patru capi ai răzvrătirii îi aflase curând şi îi prinsese; asistase la procesul lor, auzise sentinţa şi condamnarea şi îi văzuse cu ochii lui cum sunt urcaţi pe vas înainte de a fi transportaţi.
Asta se ştia la Briarfield; o anunţaseră şi ziarele; Stilbro'Courier dăduse toate amănuntele, chiar cu adaosuri..
Nimeni nu-i admira perseverenţa şi nu-i aplauda succesul; lotuşi proprietarii de fabrici se bucurau, încredinţaţi că dreptele asprimi ale legii odată aplicate, aveau să paralizeze de acum încolo funesta îndrăzneală a nemulţumiţilor. Cu toate acestea, nemulţumirea continua să murmure înfundat. Azvârlea înjurături rău prevestitoare pe deasupra halbelor cu bere prin cârciumi şi ţineau toasturi ciudate în tovărăşia ginului britanic.
O versiune era aceea că Moore nu îndrăzneşte să se întoarcă în Yorkshire: ştia că dacă se întoarce, viaţa lui n a mai valorează nici doi bani.
- Am să-l vestesc despre treaba asta, zise domnul Yorke atunci când vechilul îi spuse ce se vorbeşte. Şi dacă asta nu-l aduce îndărăt în galop întins - nimic nu-l mai aduce.