Sighetu Marmatiei in ...Alb si Negru

Рет қаралды 2,409

11 жыл бұрын

Sighetu Marmației (colocvial Sighet, maghiară Máramarossziget colocvial Sziget, în traducere "Insula", germană Marmaroschsiget, ucraineană Сигіт, Сигіт-Мармароський, Сігету-Мармацієй, slovacă Syhoty) este un municipiu din județul Maramureș, Transilvania, România, foarte aproape de frontiera României cu Ucraina. În perioada 2000 - 2012, primarul municipiului a fost Eugenia Godja.Situat la confluența râurilor Iza și Tisa, municipiul Sighet (cuprinzând în anul 2007 circa de 55.000 locuitori) este centrul cultural și economic al Maramureșului istoric. Pânǎ în 1919 Sighetul a fost reședința comitatului Maramureș, iar în perioada interbelică a fost reședința județului Maramureș (interbelic) și, totodată, reședința plășii Sighet.Având o formă triunghiulară, Sighetul se învecinează la nord, prin granița de pe cursul râului Tisa, cu Ucraina, la nord-est cu comuna Bocicoiu Mare, la sud și vest cu comunele Rona de Jos, respectiv Vadu Izei, iar la vest cu comuna Sarasău. Spre sud-vest se află lanțul vulcanic al munților Gutâi, acolo unde extravilanul municipiului se învecinează cu comunele Giulești, Ocna Șugatag și Săpânța.Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Sighetu Marmației se ridică la 37.640 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 41.220 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (76,07%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (11,73%), ucraineni (1,99%) și romi (1,3%). Pentru 8,65% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (65,49%), dar există și minorități de romano-catolici (10,99%), greco-catolici (5,23%), reformați (3,05%) și martori ai lui Iehova (2,2%). Pentru 9,38% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]
Evoluție istorică[modificare]
Biserica Ortodoxă din oraş
Sinagoga
Conform recensământului din 1901, orașul avea 21.370 de locuitori, dintre care 17.542 (82,1%) erau maghiari, 2.001 (9,4%) români, 1.257 (5,9%) germani, ucraineni și 32 (2,5%) ruteni.[4] Aceste statistici nu țin cont însă de populația de evrei din Sighet, care era foarte numeroasă înainte de Holocaust. Potrivit unor surse[formulare evazivă], Sighetul în 1940 avea cel mai mare procent de evrei dintre toate orașele din România.[5]Situl web oficial al orașului menționează că originea numelui orașului este cuvântul traco-dacic zeget, însemnând cetate[6]. Numele poate veni însă de la cuvântul maghiar „sziget", pronunțat identic în românește, care înseamnă „insulă"[7], (orașul fiind înconjurat de ape-râurile Iza, Tisa și Ronișoara) sau de la numele rutenesc Sihot, cu care era desemnat acest loc de târg în vechime.