SONATĂ PENTRU OMUL BUN - DINU LIPATTI

[@anaduma9430]

O realizare FORMIDABILA acest clip! Sincere multumiri TVR pentru aceasta postare pe youtube. O reala placere vizionarea si ascultarea intregului film; vocile, afirmatiile atitor oameni de valoare din domeniul muzical, si nu numai. Din nou multumiri pentru o astfel de postare.

[@NorvegiaElenaAvramescu]

Acest minunat virtuoz al pianului, un artist de o spiritualitate divină, DINU LIPATTI a fost o apariție luminoasă în lumea muzicii. ”Interpret admirabil, compozitor de înaltă perspectivă, om de o puritate angelică, el părea destinat să domine arta epocii în care a trăit. Maniera de cânt a lui DINU LIPATTI a întruchipat desăvârșirea tehnică pusă în slujba unei profunde înțelegeri muzicale. Exista la el o demnitate și un echilibru care își aveau originea în dorința sa de a servi nu doar compozitorii și lucrările lor, ci muzica însăși. DINU LIPATTI era un om bun în cel mai înalt sens al cuvântului, o natură deosebit de sensibilă, de o delicatețe sufletească și de un spirit aristocrat; avea calitățile din care apar sfinții (…). DINU LIPATTI a fost un mare as al muzicii, o adevărată revelație la orizontul pianiștilor. Acest om superior poseda capacitatea de a trece de la durere la bucurie, ca și cum acestea ar fi surori. Știa că cele mai înalte bucurii sunt suferințele cărora le-au pătruns sensul. Viaţa lui DINU LIPATTI s-a scurs într-un allegro brillante, cu bemolul modestiei şi diezul exigenţei la cheie. De la «micul Mozart» a ajuns să fie reputat de propriul său nume, în numai 33 de ani. Viața sa a fost consacrată în întregime artei. Totul era important pentru el și avea acest har al copiilor și al poeților care văd lucrurile așa cum ar trebui să fie ele și știu să comunice celorlalți acest aspect nou. Cu el totul devenea curat și, cum el se adresa celei mai bune părți a oamenilor, aceștia erau fericiți să ofere alături de el ce era mai bun în ei. Conștiința lui era însă în așa fel, că departe de a se mulțumi cu ceea ce învățase deja, nu era preocupat decât de ceea ce credea că nu știe încă. Îi cunoșteai sufletul întreg după înfățișare. Fața lui palidă și senină, privirea lui catifelată, așa de vie, blândă și serioasă, frumoasele lui mâini albe, toate acestea arătau delicatețea și forța sufletului său. Din ființa lui se degaja o extraordinară puritate, căci el păstrase intacte voioșia și seriozitatea copilăriei. Urechea lui era sensibilă la cele mai delicate nuanțe ale sonorității, la cele mai subtile inflexiuni ale ritmului. Iată cum caracterizează pianista CELLA DELAVRANCEA momentul în care l-a ascultat pentru prima dată pe DINU LIPATTI, moment evocat în volumul «Dintr-un secol de viață»: CELLA DELAVRANCEA - ”DINU LIPATTI” ”Mi-aduc aminte de mirarea încântată care m-a cuprins ascultându-l la Ateneu pe Dinu Lipatti, adolescent de 15 ani, interpretând Concertul de Liszt în Mi bemol major. Îi descoperisem adevărata lui valoare. Din strălucirea de carnaval, așa cum se obișnuiește să fie cântat, el țesuse entuziasmul unui suflet cu viziunea naturii în plină înflorire și bucata căpătase o deosebită măreție. M-am dus să-l felicit. Eram cu ochii plini de lacrimi. Florica Muzicescu, maestra care îl formase, i-a spus: «Aceste lacrimi cântăresc mai mult decât toate laudele». El m-a privit cu o intensitate care îi depășea vârsta. De pe atunci se afirma natura talentului său. Concentrat și cântărind importanța modulațiilor, avea simțul tempo-ului, șlefuia cu minuțiozitate fațetele unei fraze muzicale până când îi desăvârșea graiul. Destinul, grăbit uneori să aprindă o flacără de geniu, a luminat o inteligență prematură și tânărul muzician a atins maturitatea la vârsta când tinerețea exuberantă caută succese și bucurii superficiale. Prin fluiditatea ei, muzica se infiltrează în toată sensibilitatea noastră, dar este dificil să-i reții senzația. Totuși când se înalță până la permanență, rămâne pe veci în spațiul memoriei. Cei care l-au auzit pe Enescu cântând concerto-ul lui Beethoven resimt același fior când evocă tema, reluată la sfârșitul cadenței. Choralul de Bach în sol major este cântat de mulți pianiști celebri, dar singura interpretare care rămâne patetică în amintire este aceea a lui Dinu Lipatti. Temperamentul său liric era înfășurat în cerebralitate. De aceea înțelesese în adâncimea lor pe Bach, Beethoven și Schumann. Analiza minuțios o compoziție pentru a-i desluși echivalentul în gândire. Apoi îi căuta sonoritățile care vor colora expresia. În «Alborado del grazioso» de Ravel ne uimesc profunzimea și finețea nuanțelor, căldura comunicativă a ritmului și demnitatea frazării, ocolind exagerările. Nu se gândea niciodată la efecte spectaculoase. Era prea convins că muzica are menirea de a fi un îndreptar spiritual, și își dădea seama că un interpret artist trebuie să-și asume o gravă răspundere față de autor. În toate realizările sale se simte această grijă. Răbdător în studiul pianului, depășise tehnica obișnuită, devenind un maestru al clavirului, bucuros să anime un instrument care sub degetele lui vibra, tălmăcea și emoționa pe ascultători. De pe urma acestui fermecător pianist înzestrat însă și pentru compoziție, ne-au rămas multe lucrări pentru pian, pian și vioară, orchestră. O piesă foarte originală, «Vin șătrarii» pentru orchestră, frescă psihologică, dovedește o mare siguranță în colorit și o mânuire perfectă a planurilor sonore. Cosit din viață în plenitudinea unui avânt creator, discurile lui sunt un exemplu grăitor al respectului ce-l purta marilor compozitori, aducându-le - prin splendidele sale interpretări - cel mai nobil omagiu”. Operele magistrale trăiesc veșnic”. (Sursă: net) Ultimele sale cuvinte au fost: ”Nu-i de ajuns să fii mare compozitor, ca să scrii muzica asta (partitura ”Quartet în Fa Minor” de Ludwig van Beethoven), trebuie să fi fost ales, ca instrument al lui Dumnezeu”. Odihnă veșnică! Mulțumesc! ❤❤❤🙏💐🎼🎵🎶🎹

[@para.glider5128]

Sunt editate compozițiile lui Dinu Lipatti ? Există o un volum publicat ? Va mulțumesc