Sorin Grecu și Ioan Teglaș la festivitatea de premiere a CLUBULUI ROMÂN DE PRESĂ, 2005

În anul 2005 ne prezentam la Sala Palatului din București, la festivitatea de premiere a CLUBULUI ROMÂN DE PRESĂ, între reprezentanții a 60 de televiziuni, ca realizatori ai unui film vizionar, despre geneza tristă a piesei BALADĂ FULGERATĂ DE VÂNT ("Rău mă dor ochii mă dor" - versuri Ioan Voicu, muzică - Vali Moldovan). Pe atunci, piesa era abia cunoscută, nu era, ca azi, superhit! Noi nu știam ce premiu vom lua, doar că vom lua ceva, altminteri nu ne-ar fi invitat ăia ca să venim taman din îndepărtatul Maramureș, numai ca să ne plimbăm prin Bucale... N-o să uit niciodată: eu și Nelu Teglaș, îmbrăcați ca "țăranii", la costum și cu "gâtlegău" (je, în unicul costum, rămas de la cununie) fusesem plasați, strategic, la capătul rândului al treilea, se pare, ca să putem țâșni rapid de acolo și să urcăm pe scenă. Abia atunci ne-am prins că treaba e groasă și ne așteaptă ceva baban! Cu câteva minute în urmă ne trezisem chiar apostrofați de doi prieteni TVR-iști, celebri (obișnuiți cu premiile și hârșiți pe la astfel de festivaluri, create de fapt pentru ei), îmbrăcați în jeanși și cu bocanci în picioare, ce căutăm acolo în costume, nu ne vedem ce caraghioși suntem? Eu le-am replicat că n-avem ce face fiindcă am auzit că pe-aci sunt prezenți niște domni mari și poate reușim și noi să încheiem niscaiva contracte publicitare. Au râs mânzește (mai târziu, unul dintre ei, jenat că le-am "dat-o sus" elegant și-a cerut totuși scuze!) și au așteptat începerea evenimentului, la care era prezenți, în primul rând președintele țării, Traian Băsescu și primul ministru Tăriceanu - mare amator de astfel de evenimente - cei care ne-au și premiat! Era prezentă, de asemenea majoritatea elitei politice românești, asta fiindcă evenimentul se transmitea în direct...pe TVR 1. Iar când am luat Marele Premiu (ceilalți finaliști - Cătălin Ștefănescu cu un episod din al său multigalonat "Garantat..." și o echipă a TVR Cluj, care prezenta și ea un film) mi-am explicat, într-o străfulgerare, ironia aruncată nouă de către teveriști. Era o formă de intimidare, de delimitare a teritoriului, noi fiindu-le nedoriți rivali! Intruderi. Da, la anunțarea Marelui Premiu, toți au fost pe spate! Mie efectiv mi s-au înmuiat picioarele...și lui Teglaș, la fel, după mărturisirea lui ulterioară! Din păcate, filmul a fost transmis doar o singură dată, pe TVR 1, la o oră imposibilă - și apoi îngropat definitiv - pentru că, asemeni majorității producțiilor mele, era teribil de real și de deranjant pentru autorități, referindu-se tocmai la FURTUL piesei "Baladă fulgerată de vânt", de către o mare solistă din România, vedetă teveristă și apoi vândută pe bani grei renumitei Joan Baez, care a inclus-o în repertoriul ei! Bucuria noastră a fost uriașă, mai ales că fiecare dintre noi am primit câte un trofeu de cristal (operă de artă, valoroasă, a unui renumit artist, căruia i-am uitat din păcate numele) dar și o sumă bună de bani, cum nu mai pupasem noi până atunci! Pe deasupra, pentru că televiziunea noastră (ALPHA TV BAIA-MARE) era luată în franciză de la Sorin Ovidiu Vântu, posesorul rețelei de televiziuni ALPHA, ne-am trezit, fiecare, din partea lui, și cu amețitoarea sumă de 2000 de mărci! Asta bucurie, însemnând de fapt consacrarea noastră națională, iar pentru mine primul premiu important din șirul de trofee (naționale și internaționale) pentru film documentar, câștigate de-a lungul unei cariere de rebel și înotător contra curentului! Practic, prima ocazie cu care am spart MATRIX-ul Puterii, în acest domeniu, al documentarului - cum am mai făcut-o, apoi, de câteva ori, tot în film - dar și în literatură! Cu mențiunea, tristă, că orașul meu iubit, Clujul (asemeni lui Cronos - zeul care-și devorează pruncii) nu m-a onorat niciodată cu vreun premiu...ba, din contră, m-a umilit cât a putut! Povestea cu profetul în țara lui rămâne în continuare valabilă...
P.S. Să nu uit, printre membrii juriului care - cu o obiectivitate incredibilă pentru spațiul nostru dâmbovițean - ne-au premiat, au fost: regretatul Lucian Avramescu, scriitorul George Arion (cu care am rămas , de atunci, în excelente relații) și controversatul jurnalist Cristian Tudor Popescu, care s-a dovedit, din fericire, avocatul nostru în susținerea valorii filmului și al cărui cuvânt a cântărit decisiv...
text: Sorin Grecu