Spiritul nu sălăşluieşte în interiorul limbii, ci în inimă -Un discurs al lui Enoh, înainte de potop

La scurt timp, Garbiel s-a îndreptat şi el către Enoh, dorind să
schimbe câteva cuvinte cu el, mai mult din dorinţa de a face conversaţie
însă decât dintr-o necesitate reală.
Intuind acest lucru, Enoh i-a luat-o înainte: „Ascultă, Garbiel,
Domnul şi Tatăl nostru preaplin de iubire îţi trimite vorbă că dacă doreşti să
fii trezit, trebuie să păstrezi tăcerea.
Ţi-am recomandat vreodată, în numele Lui, să îţi laşi limba să
sporovăiască veselă - ca instrument de trezire?
Adevăr îţi spun: meditează la cele spuse până acum şi vei găsi calea
către inimă. Acest lucru nu va fi însă niciodată posibil prin agitaţia limbii,
care mai degrabă blochează decât deschide calea către viaţa eternă.
Până acum ai fost primul între fraţii tăi, sau cel puţin aşa îţi
imaginezi tu, care te consideri un fel de şef al lor. În faţa Domnului
sfinţeniei, iubirii, blândeţii şi răbdării, această atitudine nu are însă nici un
fel de valoare, căci în ochii Lui nu contează decât o inimă plină de smerenie
şi de iubire.
Tot ceea ce iese în evidenţă în această lume, în ochii lui Dumnezeu
rămâne la urmă. În schimb, cel care trece neobservat prin această lume,
considerându-se ultimul între semenii săi, are o mare preţuire în faţa lui
Dumnezeu.
Nu trebuie însă să-ţi doreşti să devii ultimul din egoism, ci pentru a-
L iubi cu o putere încă şi mai mare pe Tatăl preasfânt şi preaplin de iubire
în această izolare interioară, aspirând cu şi mai multă putere în inima ta
pentru a reveni în căminul etern în care sălăşluieşte în permanenţă Tatăl
preasfânt, în calitatea Sa de Dumnezeu atotputernic.
Dragul meu frate, dacă nu ai ştiut toate aceste lucruri până acum,
reflectează intens asupra lor, pentru a avea şi tu parte de trezirea care se va
produce în curând!
Căci nu te vei putea apropia niciodată de Tatăl preasfânt şi preaplin
de iubire până când nu vei trece testul suprem al inimii.
Ştii la fel de bine ca şi mine ce diferenţă uriaşă există între un fruct
copt şi unul smuls prematur din pom. Ai grijă să nu fi considerat printre
fructele necoapte, smulse prematur!
Adevărul sacru este că Învăţătorul perfect se află în mijlocul nostru,
ghidându-ne în persoană, - dar cel care vine la El cu inima imatură nu va fi
acceptat, până când inima sa nu se va fi maturizat. Abia atunci se va putea
produce trezirea spiritului.
Nu este suficient să fii trezit timp de un an, o zi sau o oră. Este
necesar ca trezirea să se producă pentru eternitate.
Spiritul nu sălăşluieşte în interiorul limbii, ci în inimă. Există
oameni cu limba trezită, dar acest lucru nu este neapărat sinonim cu trezirea
inimii, căci limba face parte integrantă din cap, fiind un fel de braţ
(instrument) al acestuia.
Când spiritul este trezit, limba preferă să rămână tăcută. Abia atunci
înţelege intelectul - această lumină natural-spirituală a sufletului - ce
diferenţă uriaşă există între limba spiritului şi cea a trupului.
De aceea, dragul meu frate Garbiel, urmează şi tu instrucţiunile
Tatălui preasfânt şi ţine-ţi limba în frâu. În schimb, îţi poţi lăsa în voie
inima să rostească şoaptele ei de iubire, căci acestea vor contribui la
trezirea spiritului tău, şi implicit la câştigarea vieţii eterne. Reflectează la
aceste cuvinte! Amin”.
Auzind acest discurs neaşteptat, Garbiel s-a înspăimântat în inima
sa, şi neştiind ce să facă, a început să mediteze asupra cuvintelor lui Enoh.
Cu cât medita mai intens, cu atât mai uşoară devenea inima sa, până când a
atins o stare de pace interioară perfectă. Aflat în această stare de linişte, el a
putut contempla luminile din inima sa aprinzându-se una după alta, iar
inima sa s-a dilatat atât de mult încât a integrat întreaga lume. În interiorul
acestei lumi aparent nesfârşite, el a văzut un altar uriaş, pe care stătea un
tânăr maiestuos îmbrăcat într-un veşmânt alb.
Tânărul privea către cer. De sus a coborât o lumină divină, din care
s-au auzit aceste cuvinte:
„Garbiel, Garbiel, priveşte semnele de pe mâna ta, care este alături
de inima ta, şi notează-le pe tăbliţe din piatră. Predă apoi această învăţătură
fraţilor tăi!”
După care tânărul s-a transformat într-un bărbat matur, şi-a privit
mâna şi a văzut scrise pe ea 25 de semne (n.n. literele alfabetului), inclusiv
explicaţiile referitoare la originea şi semnificaţia lor.
Şi toţi ceilalţi au descoperit aceleaşi semne prin contemplaţia lor
interioară.
După aproape o oră şi jumătate, Enoh a primit instrucţiuni să-i
trezească din contemplaţia lor interioară.
Ceea ce Enoh a şi făcut, după care i-a conduc cu prietenie înapoi la
Abedam.