Giovanni Papini - Marturiile calvarului 01: Ispita lui Iuda (1996)

[@claudiudumitru4312]

Mulțumesc mult!

[@RyuuTeshima]

👏👏👏

[@mirelamarcu6414]

vai de acela prin care se înfăptuiește păcatul , dar păcatul e atât de necesar" Mulțumesc! ❤️😇

[@prayerandsoul]

Ce ironie, nu-i așa? De două mii de ani nu facem altceva decât să-l blamăm pe acest Iuda, să-l aruncăm mereu și mereu în oala cu smoală a lui Scaramouche, când de fapt, noi toți suntem Iuda, așa cum bine a scris poetul Costache Ioanid și așa cum personal am gândit mereu, cu mult înainte de a auzi de poezia lui. Vă garantez - dau scris - dacă Iisus Hristos ar fi trăit în oricare altă ţară, nu neapărat Palestina, ar fi fost aceeaşi poveste: oamenii l-ar fi prins, l-ar fi crucificat şi l-ar fi ucis. Nu contează neamul, nu contează CINE anume a făcut asta, fiindcă indiferent de sex, vârstă, religie, deznodământul ar fi fost acelaşi. OMUL, în general, şi-a ucis propriul Dumnezeu, propriul creator. OMUL, acest conglomerat de trăiri, această creatură curioasă, deşteaptă şi rece şi-a răstignit substanţa primordială a eu-lui spiritual. De evrei sau de oricare altă naţie, Iisus oricum ar fi fost asasinat. Iar dacă astăzi, după atâta amar de vreme, când se presupune că am evoluat, când era tehnologiei ne inundă spaţiul, intimitatea şi vieţile, Iisus Hristos ar veni din nou pe pământ, credeţi că am face altfel? Nicidecum. Poate că nu l-am mai răstigni, fiindcă metoda este considerată o barbarie perimată, dar cu siguranţă s-ar folosi altfel de sisteme de a-l reduce la tăcere. L-ar aresta sau l-ar pune într-o cămaşă de forţă şi l-ar interna la un spital de psihiatrie pe motivul că este un pericol public pentru societate. În concluzie i s-ar pierde urma şi nu ar mai şti nimeni nimic. Iuda suntem noi toți, domnilor, Iuda suntem fiecare din noi, Iuda suntem din clipa când ne naștem și până la ultima suflare. Și mai țineți minte un lucru: NU POCĂINȚA NOASTRĂ JOSNICĂ ȘI PREFĂCUTĂ ne salvează sufletele, nu lacrimile, poate amare uneori, ne aduce IERTAREA, și nici faptele noastre, câteodată mai altruiste, ne propulsează spre Dumnezeu, ci doar MILA și IUBIREA lui. Și fiecare cuvânt, fiecare gând bun si fiecare gest de compasiune pt cel de lângă noi, reprezintă de fapt, scânteia divină pusă tot de Dumnezeu în noi. Fiindcă El este molecula de sare din fiecare lacrimă de-a noastră, este intenția fiecărui gând bun ce ne străbate sufletul si mintea, este fiecare suspin și fiecare suflare, este fiecare oftat și fiecare binecuvântare, este iubirea din inimile noastre, este infinitul si necuprinsul emoțiilor noastre, este tot ce ne înconjoară, este lumina din noi și de lângă noi, eate credința și viața noastră. Iisus Hristos reprezintă nemărginirea, eternitatea și speranța noastră. Și singurul lucru care mereu ne-a despărțit de el a fost NEPUTINȚA noastră. Neputința de a crede, de a ierta, de a iubi, de a ne ruga si de a înțelege. Să fim veșnic cu El în inimă, în suflet, în minte și în gând! Fiindcă El este CHEIA. El este Calea, Adevărul și Viața. Amin! 🙏

[@simonariven2043]

♥