1. Ne-ai arătat cum să trăim, ne-ai învăţat să ne iubim Şi, când ne e prea greu, să ne-ndreptăm privirea către ceruri. Şi totuşi, Doamne, ne e greu, nu mai ştim ce e bun sau rău. Din tot ce-avem şi ştim, nu mai aflăm cărarea către ceruri. R: /: O, te rugăm, mai dă-ne un semn, un strop de har, Şi spune, Doamne, cum să trăim în lumea de acum. Suntem ai Tăi şi mari, şi mici, şi buni, şi răi; Întinde braţul Tău şi ne condu pe-al nostru drum. :/ 2. Cu cât mai mult am descoperit, mai complicaţi am devenit, Dar am găsit ceva din sensul vieţii ce ai pus-o în noi. Te căutam în Univers şi vrem să ştim al lumii mers, Dar tot uităm să fim mai buni cu cei de lângă noi. 3. De n-am putea elibera bariere, ziduri sfărâma, Am rămâne toţi umili, şi simpli, şi adevăraţi. Ne-ai fi Tu, Doamne, singur ţel şi ne-am privi între noi la fel, Ne-am da mâinile şi-am deveni cu toţii fraţ