Рет қаралды 212,120
100 de vieți pe 100 de poteci. Gheorghe, ultimul locuitor într-un cătun pustiu. Azi noapte au venit 4 lupi, să îi mănânce câinii. Acum trei zile, doi râși se uitau la el, cum merge cu calul să ia apă.
Zăpada e mare, ca și acum doi ani, când am urcat cu ISU Țimiș, Caraș și Hunedoara, cu Spitalul Militar Timișoara. Azi știe că nouă ne e greu să ajungem la el, dar îl grijim de jos cu gânduri, telefoane, alimente, medicamente.
Un om puternic , precum muntele care îl adăpostește. Puterea lui să ne fie curaj și speranță!